 | as |
|
| Amorţit [ a-mor-ţit ] VEZI SINONIME PENTRU amorţit PE ESINONIME.COM definiția cuvântului amortit în mai multe dicționareDefinițiile pentru amortit din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru AMORȚIT: AMORȚÍT, -Ă, amorțiți, -te, adjectiv 1. (Despre ființe și despre corpul sau o parte a corpului lor) Fără simțire, ca mort, rigid. Braț amorțit. • Firea-și doarme somnul ei, Amorțită subt zăpadă. TOPÎRCEANU, S. A. 25. Dan, cu coatele amorțite, tocmai se ridica să plece. VLAHUȚĂ, O. A. III 38. Trupul meu are să fie rece... amorțit și țeapăn. ISPIRESCU, L. 147. ♦ (Neobișnuit, cu sens activ) Care te aduce într-o stare de amorțire. Un somn amorțit îi cuprinde trupul. EMINESCU, N. 21 ♦ (Adesea determinat prin «de frig») Înțepenit din cauza frigului, înghețat. Îi pătrunsese frigul prin picioare, mergea în neștire, amorțit, cu mîinile în buzunare și cu bățul strîns subțioară. DUMITRIU, B. forme 14. • (Adverbial) Și inima aceea ce geme de durere, Și sufletul acela ce cîntă amorțit E inima mea tristă, ce n-are mîngîiere. EMINESCU, O. I 6. 2. (Despre animalele care hibernează) Cuprins de somnul hibernal. Albinele stau toată iarna amorțite. 3. figurat Lipsit de vigoare, de energie, de vioiciune. S-ar putea deștepta... mii de idei energice și salubre, care ar scălda mintea obosită și sufletul amorțit în roua întăritoare a timpilor de antică vîrtoșie trupească. ODOBESCU, S. III 51. • (Adverbial) A cîntat cam amorțit! CONTEMPORANUL, II 14. ♦ Atenuat, slăbit, lipsit de intensitate. Și din noaptea amintirii mii de doruri ea ne scoate; Amorțită li-i durerea, le simțim ca-n vis pe toate. EMINESCU, O. I 136. Forme diferite ale cuvantului amortit: amortit-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru amorțit: amorțít2, amortită [Atestat: ODOBESCU, S. III, 51 / V: (înv) amur- / Plural: amortitiți, amortite / Etimologie: amorți] 1 a (despre vietăți) Insensibil. 2 a (Fig; despre oameni) încremenit. 3 a (Fig) Adormit2. 4 a (despre o acțiune) Oprită2. 5 a (despre foc) Stins2. 6 a (despre oameni) Amuțit2. 7 a (despre trup) Neînsuflețit. 8 a (despre somn) Greu. 9 a (despre unele animale) Cuprins2 de somnul hibernal. 10 a (Fig; despre sentimente) Lipsit2 de intensitate. 11 a (Reg; îs) Apă amortit Apă călduță. 12 av Fără putere. Forme diferite ale cuvantului amortit: amortită Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua dă următoarea definitie pentru amorțit: amorțít, -ă, amorțiți, -te, adjectiv – Răgușit, cu glasul stins (ALRRM, 1969: 72). – Din amorți. Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru AMORȚIT: AMORȚIT adjectiv 1. înțepenit, (Transilvania) dreven. (amortit de frig.) 2. toropit. (amortit de căldură.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru AMORȚIT: AMORȚÍT, -Ă, amorțiți, -te, adjectiv Fără simțire, rigid, înțepenit. – vezi amorți. Forme diferite ale cuvantului amortit: amortit-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru amorțit: amorțít, -ă adjectiv Cuprins de amorțeală: un oraș amorțit. adverb A cînta amorțit. Forme diferite ale cuvantului amortit: amortit-ă -itoáre Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș dă următoarea definitie pentru amorțit: amorțít, -ă, adjectiv – Răgușit, cu glasul stins (ALR 1969: 72). – Din amorți. Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru amorțit: amorțit1 sn [Atestat: DA / Plural: ? / V: (înv) amur-/ Etimologie: amorți] 1-13 Amorțire (1-13). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru AMORȚIT: AMORȚÍT, -Ă, amorțiți, -te, adjectiv Care a devenit insensibil. – vezi amorți. Forme diferite ale cuvantului amortit: amortit-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru AMORȚIT: AMORȚÍT, -Ă, amorțiți, -te, adjectiv Care a devenit insensibil. – vezi amorți. Forme diferite ale cuvantului amortit: amortit-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
CUVINTE APROPIATE DE 'AMORTIT' AMORȚÍAMORTÍBILAMORȚÍREAMORTISMÉNTAMORȚÍTamorțitóramorțitoriuamorțitúrăAMORTIZÁ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL AMORȚIT Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului amorţit dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Amorțít2, amorȚită [Atestat: ODOBESCU, S. III, 51 / V: înv amur- / Plural: amorȚitiți, amorȚite / Etimologie: amorți] 1 a despre vietăți Insensibil. 11 a Reg; îs Apă amorȚit Apă călduță. AmorȚit de frig. AmorȚit de căldură. AmorȚit de frig. AmorȚit de căldură. |
GRAMATICA cuvântului AMORȚIT? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului amorţit. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul AMORȚIT poate fi: adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE amorţit? Vezi cuvântul amorţit desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul amorţit?[ a-mor-ţit ] Se pare că cuvântul amorţit are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL AMORȚIT |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A pune ceva la activul cuiva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
