eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție banuiala


PROPOZIȚIISINONIME DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Bănuială [ bă-nu-ia-lă ]
VEZI SINONIME PENTRU bănuială PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului banuiala în mai multe dicționare

Definițiile pentru banuiala din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BĂNUIALĂ:
BĂNUIÁLĂ, bănuieli, substantiv feminin Atitudine de neîncredere față de cineva sau ceva, presupunere că cineva are o vină sau o intenție rea; suspiciune. îl măsură din cap pînă-n picioare cu bănuială și neîncredere. DUMITRIU, forme 17. Se scărpină sub pălărie și-l pătrunse o bănuială. PAS, L. I 92. Departe de noi o astfel de bănuială! Noi nu știam nici o faptă neomenoasă să fi săvîrșit. ISPIRESCU, L. 378. Eența mea a primit o creștere care o va opri totdeauna de a se abate din calea bunei cuviinți și care-o pune mai presus de toate bănuielile. ALECSANDRI, T. 1432.
       • (Adesea în legătură cu verbele «a da», «a avea», «a nutri» etc.) Nu zise nimic care să-i dea verb reflexiv:eo bănuială. ISPIRESCU, L. 128.
       • Expresia: A nu-i fi cu bănuială, în formule de politețe, exprimînd o scuză sau o părere de rău. Am coborît fin în corlăți... Or avea pînă-n seară... Nu-ți fie cu bănuială. GALAN, Z. R. 273. plural și: bănuiele (NEGRUZZI, S. I 107).

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane


Ce inseamna expresia      Ce inseamna?

bănuială
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bănuială:
bănuiálă substantiv feminin [Atestat: PRAV. Muntenia (1652), ap. HEM 3216 / P: banuialanu-ia / Plural: banuialaieli / Etimologie: bănui + -eală] 1 (Îrg) Regret. 2 (Îrg) Căință. 3-4 Bănuire (3-4). 5 Cârteală. 6 Mustrare. 7 Presimțire. 8-9 Întrevedere a unei anumite situații sau soluții Si: credință, imaginare. 10 Presupunere după aparențe. 11 Aflare în urma unor deducții logice Si: prindere de veste. 12 Considerare a cuiva drept autor al unei fapte (rele). 13 (Înv) Invidie. 14 Gelozie. 15 (Rar) Punere la îndoială a cinstei cuiva. 16 (Îe) A avea -ieli (că...) A bănui (11) pe cineva. 17 (Îe) A intra (sau a cădea) la

– A începe să bănuiască (11). 18 (Îe) A(-i) băga cuiva -ieli sau a băga pe cineva în (sau la) -ieli A determina pe cineva să bănuiască (11) ceva. 19 (Rar; îe) A băga pe cineva în (sau la) -eli A face ca cineva să fie bănuit (11). 20 (Îe) A scoate pe cineva din -ieli A face pe cineva să nu mai bănuiască (11) ceva sau pe cineva. 21 (Înv; îe) Om de

– Suspect.

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

BĂNUIALĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru BĂNUIALĂ:
BĂNUIÁLĂ banuialaiéli forme

1) popular Părere bazată numai pe fapte aparente; presupunere; prezumpție; supoziție.

2) Atitudine care denotă neîncredere în autenticitatea unui lucru sau în onestitatea unei persoane; suspiciune.

3) Dezaprobare verbală, adresată cuiva în semn de nemulțumire pentru fapte sau vorbe reprobabile; reproș; imputare. [G.-D. bănuielii] /<a bănui + sufix banuialaeală
Forme diferite ale cuvantului banuiala: iéli

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

BĂNUIALĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BĂNUIALĂ:
BĂNUIALĂ s.

1. ipoteză, presupunere, prezumție, supoziție, (rar) presupus. (banuiala lui s-a adeverit.)

2. neîncredere, suspiciune, (livresc) circumspecție, incredulitate, (popular) prepus, (prin Moldova) bănat, (prin Banat) bedă, (învechit) prepunere. (O atitudine de continuă banuiala.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române



BĂNUIALĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BĂNUIALĂ:
BĂNUIÁLĂ, bănuieli, substantiv feminin

1. Presupunere, presimțire, supoziție.

2. Atitudine de neîncredere față de cineva sau de ceva, presupunere că cineva are o vină sau o intenție rea; suspiciune.

– Bănui + sufix -eală.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BĂNUIALĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BĂNUIALĂ:
BĂNUIÁLĂ, bănuieli, substantiv feminin

1. Presupunere, presimțire, supoziție.

2. Atitudine de neîncredere față de cineva sau ceva, presupunere că cineva are o vină sau o intenție rea; suspiciune.

– Bănui + sufix -eală.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

BĂNUIALĂ
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BĂNUIALĂ:
BĂNUIÁLĂ, bănuieli, substantiv feminin Atitudine de neîncredere față de cineva sau de ceva, presupunere că cineva are o vină sau o intenție rea; suspiciune.

– Din bănui + sufix -eală.

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

bănuială
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru bănuială:
bănuiálă substantiv feminin, genitiv dativ articulat bănuiélii; plural bănuiéli
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

bănuială
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru bănuială:
bănuiálă substantiv feminin, genitiv dativ articulat bănuiélii; plural bănuiéli
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'BANUIALA'
bantustanizábantustanizárebănuealăBĂNUÍBĂNUIÁLĂBĂNUICIÓSBĂNUIÉLNICBĂNUÍREBănuit

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL BĂNUIALĂ
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului bănuială dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
HEM 3216 / P: bĂnuialĂnu-ia / Plural: bĂnuialĂieli / Etimologie: bănui + -eală] 1 Îrg Regret.
BĂNUIÁLĂ bĂnuialĂiéli forme 1 popular Părere bazată numai pe fapte aparente; presupunere; prezumpție; supoziție.
Bănuielii] /<a bănui + sufix bĂnuialĂeală.
BĂnuialĂ lui s-a adeverit.
O atitudine de continuă bĂnuialĂ.



GRAMATICA cuvântului BĂNUIALĂ?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului bănuială.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul BĂNUIALĂ poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul BĂNUIALĂ sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul bănuială are forma: bănuiéli
VEZI PLURALUL pentru BĂNUIALĂ la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE bănuială?
Vezi cuvântul bănuială desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul bănuială?
[ bă-nu-ia-lă ]
Se pare că cuvântul bănuială are patru silabe



© 2024 qDictionar.com
});


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL BĂNUIALĂ

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: S-apoi dă, doamne, bine!?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a dărui, a sacrifica ceva util, prețios, bun pentru cineva care nu știe să prețuiască cele primite
familie de limbi vorbite în sud-estul asiei și în malaiezia
apoi a fost strașnic! ce-o sau cum a da târgul și norocul
gaz ipotetic extrem de rarefiat, la care produsul dintre presiune și volum rămâne constant la orice temperatură
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app