 | as |
|
| Bănuit [ bă-nu-it ] VEZI SINONIME PENTRU bănuit PE ESINONIME.COM definiția cuvântului banuit în mai multe dicționareDefinițiile pentru banuit din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bănuit: bănuit2, banuită [Atestat: ZILOT, ap. HEM 3227 / P: banuitnu-it / Plural: banuitiți, banuite / Etimologie: bănui] 1-2 smf, a (Om) care este presupus a fi vinovat Si: suspect. 3 a (Reg) Care regretă după cineva sau ceva. 4 a (Reg) Presupus2. 5-6 substantiv masculin și feminin Om considerat autor al unei infracțiuni care nu este pus sub acuzare din lipsă de probe. 7 a (Reg) Supărat2. 8 a (Îrg) Regretat. 9 a Căit. 10 a (Înv; despre o persoană) Căruia i s-au adus mustrări. 11 a Presimțit. 12 a (despre o situație) Căreia i se întrevede o soluție. 13 a Aflat în urma unor deducții logice. 14 a (despre un om) Invidiat. 15 a (Îrg) Gelos. 16 a (Rar) A cărui cinste a fost pusă la îndoială. Forme diferite ale cuvantului banuit: banuită Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BĂNUIT: BĂNUÍT, -Ă, bănuiți, -te, adjectiv 1. Care atrage asupră-i bănuieli, asupra căruia se îndreaptă bănuielile, suspect, suspectat. ♦ (Substantivat) În fruntea bănuiților puseră pe pîndarii arendașului Cosma Buruiană. REBREANU, R. I 84. V-a mai văzut cineva în tot timpul acesta? întrebă umil dintre judecători. – Nimeni, răspunse bănuitul. SLAVICI, O. I 176. 2. (Transilvania, Moldova) Supărat, mîhnit. Nu fi, bade, supărat Plugul că ți s-a stricat; Nu fi, bade, bănuit, Ți-a fost plugul hîrbuit. ȘEZ. I 176. Forme diferite ale cuvantului banuit: banuit-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BĂNUIT: BĂNUÍT, -Ă, bănuiți, -te, adjectiv 1. (Adesea substantivat) Care este presupus vinovat; suspect. ♦ (Substantivat) Persoană presupusă a fi săvârșit o infracțiune, fără a exista însă do vezi îndestulătoare pentru a putea fi pusă sub învinuire. 2. (regional) Supărat, mâhnit. – vezi bănui. Forme diferite ale cuvantului banuit: banuit-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BĂNUIT: BĂNUÍT, -Ă, bănuiți, -te, adjectiv 1. (Adesea substantivat) Care este presupus vinovat; suspect. ♦ (Substantivat) Persoană presupusă a fi săvârșit o infracțiune, fără a exista însă do vezi îndestulătoare pentru a putea fi pusă sub învinuire. 2. (regional) Supărat, mâhnit. – vezi bănui. Forme diferite ale cuvantului banuit: banuit-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru bănuit: bănuít1 sn [Atestat: DA ms / P: banuitnu-it / Plural: banuituri / Etimologie: bănui] 1 (Îrg) Regret. 2 (Îrg) Căință. 3-4 Bănuire (3-4). 5 Cârteală. 6 Mustrare. 7 Presimțire. 8-9 Bănuire (8-9). 10 Presupunere. 11-12 Bănuire (11-12). 13 Invidie. 14 Gelozie. 15 (Rar) Bănuire (15). Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BĂNUIT: BĂNUÍT, -Ă, bănuiți, -te, adjectiv 1. (Adesea substantivat) Asupra căruia se îndreaptă bănuieli; suspectat. 2. (regional) Supărat, mâhnit. Nu fi, bade, bănuit, Ți-a fost plugul hârbuit (ȘEZ.). – vezi bănui. Forme diferite ale cuvantului banuit: banuit-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BĂNUIT: BĂNUIT adjectiv 1. închipuit, presupus, (franțuzism) prezumat, (învechit)prezumt. (Vinovații banuit.) 2. suspectat, (învechit și popular) prepus. (Se vedea banuit în orice clipă.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua dă următoarea definitie pentru bănuit: bănuít, -ă, bănuiți, -te, adjectiv – (regional) Supărat, necăjit. – Din bănui. Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua |
| Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș dă următoarea definitie pentru bănuit: bănuít, -ă, adjectiv – Supărat, necăjit. – Din bănui + -it. Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Bănuit: Bănuit ≠ nebănuit Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'BANUIT' BĂNUIÁLĂBĂNUICIÓSBĂNUIÉLNICBĂNUÍREBănuitBănuitorBanulBănulescubănuléț |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Bănuit Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului bănuit dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Bănuit2, bănuită [Atestat: ZILOT, ap. HEM 3227 / P: bănuitnu-it / Plural: bănuitiți, bănuite / Etimologie: bănui] 1-2 smf, a Om care este presupus a fi vinovat Si: suspect. Bănuít1 sn [Atestat: DA ms / P: bănuitnu-it / Plural: bănuituri / Etimologie: bănui] 1 Îrg Regret. Vinovații bănuit. Se vedea bănuit în orice clipă. Vinovații bănuitți. |
GRAMATICA cuvântului Bănuit? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului bănuit. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Bănuit poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE bănuit? Vezi cuvântul bănuit desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul bănuit?[ bă-nu-it ] Se pare că cuvântul bănuit are trei silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Bănuit |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A da găuri?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
