 | as |
|
| Binecuvânta [ bi-ne-cu-vân-ta ] VEZI SINONIME PENTRU binecuvânta PE ESINONIME.COM definiția cuvântului binecuvanta în mai multe dicționareDefinițiile pentru binecuvanta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a binecuvânta (forma la infinitiv) A binecuvânta conjugat la timpul prezent:
|
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BINECUVÂNTA: BINECUVÂNTÁ, binecuvântez, verb I. tranzitiv 1. (Despre Dumnezeu) A revărsa grația divină; a blagoslovi. ♦ (Despre preoți) A rosti o anumită formulă rituală, însoțită de un gest, menită a atrage protecția divină asupra unei persoane sau a unui lucru; a blagoslovi. ♦ prin analogie A dori prosperitate și fericire cuiva (invocând adesea numele lui Dumnezeu). 2. A lăuda, a slăvi pe Dumnezeu. ♦ prin analogie A lăuda, a preamări pe cineva în semn de recunoștință. [prezent industrie și: (rar) binecuvấnt] – Bine + cuvânta (după limba slavă (veche) blagosloviti). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BINECUVÂNTA: BINECUVÂNTÁ, binecuvântez, verb I. tranzitiv 1. (Despre Dumnezeu) A revărsa grația divină; a blagoslovi. ♦ (Despre preoți) A revărsa harul divinității asupra unui lucru sau asupra oamenilor; a blagoslovi. ♦ prin analogie A dori prosperitate și fericire cuiva (invocând adesea numele lui Dumnezeu). 2. A lăuda, a slăvi pe Dumnezeu. ♦ prin analogie A lăuda, a preamări pe cineva în semn de recunoștință. [prezent industrie și: (rar) binecuvấnt] – Bine + cuvânta (după limba slavă (veche) blagosloviti). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru binecuvânta: binecuvânta verb tranzitiv: [Atestat: BIBLIA (1688) pr 8/19 / V: (reg) bire- / prezentul indicativ: binecuvantatez, (rar) -vânt / Etimologie: bine + cuvânta] 1 (despre Dumnezeu) A revărsa grația divină Si: a blagoslovi. 2 (despre preoți) A invoca harul divinității asupra cuiva sau a ceva Si: a blagoslovi, (îvr) a bine-grăi. 3 (Pan) A dori prosperitate și fericire cuiva (invocând pe Dumnezeu). 4 A slăvi pe Dumnezeu. 5 (Pan) A slăvi (în semn de recunoștință) Si: a ferici, a lăuda, a preamări. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BINECUVÂNTA: BINECUVÂNTÁ, binecuvântez, verb I. tranzitiv 1. (În ritualul bisericesc sau ca obicei familiar, sub influența religiei) A rosti o anumită formulă rituală, pentru a atrage asupra unei persoane ajutorul divinității sau pentru ca un lucru să aducă folos. 2. (Despre divinitate) A revărsa asupra cuiva belșug, fericire. 3. A lăuda, a preamări pe cineva sau ceva. [prezent industrie și: binecuvấnt] – Din bine1 + cuvânta (după vezi limba slavă (veche) blagosloviti). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru binecuvânta: binecuvântá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu binecuvântéz, persoana a doua singular: tu binecuvântézi, persoana a treia singular: el / ea și plural binecuvânteáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru binecuvânta: binecuvântá (a binecuvanta) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu binecuvântéz, persoana a doua singular: tu binecuvântézi, 3 binecuvânteáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'BINECUVANTA' binécBinecrescutbinectáșbinecunoscútBINECUVÂNTÁBINECUVÂNTÁREBinecuvântatbinecuvântătorBINECUVÎNTA |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL binecuvânta Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului binecuvânta dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Binecuvânta verb tranzitiv: [Atestat: BIBLIA 1688 pr 8/19 / V: reg bire- / prezentul indicativ: binecuvântatez, rar -vânt / Etimologie: bine + cuvânta] 1 despre Dumnezeu A revărsa grația divină Si: a blagoslovi. I-a binecuvânta pe credincioși. Binecuvântá a binecuvânta verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu binecuvântéz, persoana a doua singular: tu binecuvântézi, 3 binecuvânteáză. |
GRAMATICA cuvântului binecuvânta? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului binecuvânta. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul binecuvânta poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE binecuvânta? Vezi cuvântul binecuvânta desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul binecuvânta?[ bi-ne-cu-vân-ta ] Se pare că cuvântul binecuvânta are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL binecuvânta |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A i se sui cuiva părul în vârful capului?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul binecuvânta se conjugă: ei ele binecuvânteáză
