eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție binecuvantare


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Binecuvântare [ bi-ne-cu-vân-ta-re ]
VEZI SINONIME PENTRU binecuvântare PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului binecuvantare în mai multe dicționare

Definițiile pentru binecuvantare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru binecuvântare:
binecuvântáre substantiv feminin [Atestat: DRĂGHICI, R. 89 / 10-11 / Plural: binecuvantaretări / Etimologie: binecuvânta] 1 (despre Dumnezeu) Revărsare a grației divine Si: (liv) benedicțiune, binecuvântat1 (1), blagoslovire, blagoslovenie, (înv) urâciune. 2 (Ccr) Cuvintele cu care se binecuvântează Si: binecuvântat1 (2). 3 Urare de prosperitate și fericire, cu invocarea numelui lui Dumnezeu Si: binecuvântat1 (3). 4 Slăvire (în semn de recunoștință) Si: binecuvântat1 (4), fericire, lăudare, preamărire. 5 (Îe) A (sau a-și) da

– A încuviința.

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a
Ce inseamna expresia      Ce inseamna?

BINECUVÂNTARE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru BINECUVÂNTARE:
BINECUVÂNTÁRE, binecuvântări, substantiv feminin Acțiunea, formula sau gestul de a binecuvânta; benedicțiune, blagoslovire, blagoslovenie.
       • Expresia: A (sau a-și) da binecuvântarea = a fi de acord (cu ceva); a aproba.

– vezi binecuvânta.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

BINECUVÂNTARE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru BINECUVÂNTARE:
BINECUVÂNTÁRE, binecuvântări, substantiv feminin Acțiunea, formula sau gestul de a binecuvânta; benedicțiune, blagoslovire, blagoslovenie.
       • Expresia: A (sau a-și) da binecuvântarea = a fi de acord (cu ceva); a aproba.

– vezi binecuvânta.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

BINECUVÂNTARE
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru BINECUVÂNTARE:
BINECUVÂNTÁRE, binecuvântări, substantiv feminin Acțiunea de a binecuvânta; formula rostită sau gestul făcut de preot când binecuvântează.
       • Expresia: A (sau a-și) da binecuvântarea = a fi de acord (cu ceva); a aproba.

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

binecuvântare
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru binecuvântare:
binecuvântáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat binecuvântắrii; plural binecuvântắri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

binecuvântare
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru binecuvântare:
binecuvântare forme fapta de a binecuvânta și rezultatul ei.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

binecuvântare
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru binecuvântare:
binecuvântáre substantiv feminin → cuvântare
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'BINECUVANTARE'
BinecrescutbinectáșbinecunoscútBINECUVÂNTÁBINECUVÂNTÁREBinecuvântatbinecuvântătorBINECUVÎNTAbinecuvîntáre

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL binecuvântare
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului binecuvântare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
89 / 10-11 / Plural: binecuvântaretări / Etimologie: binecuvânta] 1 despre Dumnezeu Revărsare a grației divine Si: liv benedicțiune, binecuvântat1 1, blagoslovire, blagoslovenie, înv urâciune.

GRAMATICA cuvântului binecuvântare?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului binecuvântare.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul binecuvântare poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul binecuvântare sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul binecuvântare are forma: binecuvântắri
VEZI PLURALUL pentru binecuvântare la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE binecuvântare?
Vezi cuvântul binecuvântare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul binecuvântare?
[ bi-ne-cu-vân-ta-re ]
Se pare că cuvântul binecuvântare are şase silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL binecuvântare
Inţelegi mai uşor cuvântul binecuvântare dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
A sau a-și da binecuvântarea = a fi de acord cu ceva; a aproba
A sau a-și da binecuvântarea = a fi de acord cu ceva; a aproba
A sau a-și da binecuvântarea = a fi de acord cu ceva; a aproba

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL binecuvântare

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A vorbi în șarade?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
strat alcătuit din numeroase bile mici de sticlă, înglobate într-un material plastic transparent și colorat, care reflectă bine lumina incidentă, îndeosebi aceea care vine normal, și care se folosește în semnalizarea rutieră
a se crăpa de ziuă, a începe să se facă ziuă
a vorbi cu aluzii, enigmatic, puțin inteligibil
în lanț, unul după celălalt
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app