eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție binecuvintare


PROPOZIȚIIEXPRESII DIMINUTIVE GRAMATICĂSILABE
Binecuvîntare [ bi-ne-cu-vîn-ta-re ]
VEZI SINONIME PENTRU binecuvîntare PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului binecuvintare în mai multe dicționare

Definițiile pentru binecuvintare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
BINECUVÎNTARE
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru BINECUVÎNTARE:
BINECUVÎNTÁRE, binecuvîntări, substantiv feminin Acțiunea de a binecuvînta; formula sau cuvintele rostite, ori gestul pe care îl face preotul cînd binecuvîntează. Îngenunchind amîndoi dinaintea Împăratului-Verde, își jură credință unul altuia, primind binecuvîntare de la dînsul. CREANGĂ, P. 297. Mă întovărășiră de binecuvîntări pînă ce mă perdură din ochi. NEGRUZZI, S. I 300.
       • Expresia: A(-și) da binecuvîntarea = a aproba, a încuviința, a fi de acord (cu ceva). Sub binecuvîntarea cuiva = cu aprobarea, încuviințarea, consimțămîntul, învoirea cuiva. Lui Lăpușneanu-vodă i-a dat pocal de otravă chiar doamna sa, sub binecuvîntarea părintelui mitropolit Teofan. SADOVEANU, N. forme 50.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



BINECUVÎNTARE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru BINECUVÎNTARE:
BINECUVÎNTARE s.

1. (termen bisericesc) blagoslovire, (livresc) benedicțiune, (popular) blagoslovenie, (învechit) urăciune. (binecuvintare credincioșilor de către preot.)

2. glorificare, laudă, mărire, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire. (Au adus binecuvintare salvatorului lor.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

binecuvîntare
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru binecuvîntare:
binecuvîntáre forme Acțiunea de a binecuvînta, benedicțiune.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești


CUVINTE APROPIATE DE 'BINECUVINTARE'
BINECUVÂNTÁREBinecuvântatbinecuvântătorBINECUVÎNTAbinecuvîntárebinecuvîntátbinecuvîntézbinedispúneBinefăcător

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL binecuvîntare
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului binecuvîntare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Binecuvîntare credincioșilor de către preot.
Au adus binecuvîntare salvatorului lor.

GRAMATICA cuvântului binecuvîntare?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului binecuvîntare.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul binecuvîntare poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul binecuvîntare sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două

CUM DESPART ÎN SILABE binecuvîntare?
Vezi cuvântul binecuvîntare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul binecuvîntare?
[ bi-ne-cu-vîn-ta-re ]
Se pare că cuvântul binecuvîntare are şase silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL binecuvîntare
Inţelegi mai uşor cuvântul binecuvîntare dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
A-și da binecuvîntarea = a aproba, a încuviința, a fi de acord cu ceva
Sub binecuvîntarea cuiva = cu aprobarea, încuviințarea, consimțămîntul, învoirea cuiva



© 2023 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A da cu ochii de cineva sau de ceva?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
în trecutul îndepărtat
consoană care se pronunță prin îngustarea canalului vocal, astfel încât aerul să se poată scurge în tot timpul emisiunii b, p, t, d, c, g; constrictiv
a vedea ceva sau pe cineva care îți iese întâmplător în cale; a zări
a arăta necăjit, fără vlagă, fără chef
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?