eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție ce


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Ce [ ce ]
VEZI SINONIME PENTRU ce PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului ce în mai multe dicționare

Definițiile pentru ce din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
CE
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru CE:
CE pronume invariabil

1. (Pronume interogativ, uneori cu nuanță exclamativă)

1. (Cu referire la un fapt, obiect, fenomen, la o acțiune, stare etc.) Da ce-a fost aici, copile?

– Ce să fie, mămucă? CREANGĂ, P. 27. Arald, ce însemnează pe tine negrul port Și fața ta cea albă ca ceara, neschimbată? Ce ai? EMINESCU, O. I 97. Ce să văd? bietul Bibi era în spasmele agoniei. NEGRUZZI, S. I 62.
       • (Precedat de prepoziție «cu», «din», «în» etc.) Cu ce călătorești mîine? ▭ Din ce să mai facem noi saci? CREANGĂ, P. 178. Dragostea din ce-i făcută?,.. Din omul cu vorbă multă. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 80.
       • (Urmat de «mai») Ce mai faci? sau ce mai spui? formulă de întrebare pe care și-o adresează cei ce se întîlnesc.
       • Expresia: Ce mai încoace și-ncolo? vezi încoace. Ce mai la deal la vale? vezi deal. Ce-are a face? vezi face.
♦ (Ca replică la o solicitare, familiar) Poftim? da? Ioane!- Ce?
♦ (Cu o intonație prelungită, cu valoare de interjecție) Cum adică?! se poate?! Nici azi nu l-am găsit acasă!- Cee?!
♦ (Adjectival, cu referire la calitatea unui lucru) Care? ce fel de...? ce soi de...? de ce natură...? Da ce vînt te-a abătut pe-aici? CREANGĂ, P. 30. Ce gîndire amărîtă astfel te-a posomorit? ALECSANDRI, T. 161.

2. (Cu referire la motivul sau cauza acțiunii) Pentru care motiv? din care cauză? Ce te miri? Eu viu, fîrtate, Trist, așa, și liniștit. COȘBUC, P. I 260. Albă păsărică! Ce stai singurică Lîngă cuibul tău? ALECSANDRI, P. I 196. Cucuie, pasăre sură, Ce tot cînți la noi pe șură? JARNÍK-BÎRSEANU, despre 122.
       • Expresia: Ce mai atîta...? de ce atîta...? Ce mai atîta grijă pentru astă pustie de gură? CREANGĂ, P. 331.
♦ (Adesea precedat de prepoziție «de» sau «pentru») Pentru ce? Pentru ce n-ai venit? De ce? (În propoziții interogative directe) Dacă-l știi supărăcios, de ce nu-i dai pace? SADOVEANU, P. M. 32. De ce nu m-ați sculat? CREANGĂ, P.

11. De ce plîngi cu jale? ALECSANDRI, P. I 196. Spune, mîndră, și-mi ghicește: Codru de ce-ngălbinește, Voinic, de ce-mbătrînește? JARNÍK-BÎRSEANU, despre 212.
       • Expresia: (Ca răspuns afirmativ în formă interogativă) De ce nu? = a) cum să nu, desigur. Ia, să mă lași să stau într-o noapte în odaia unde doarme împăratul.

– De ce nu? Dă furca-ncoace și rămîi aici pînă la noapte. CREANGĂ, P. 97; b) se poate, e posibil. De ce, de nece, se spune cuiva căruia nu voim să-i răspundem la întrebarea «de ce» Fătul meu, zice împăratul supărat, asta nu se poate.- De ce, măria-ta?- De ce, de nece... Uite, pentru că nu verb reflexiv:eau eu! CARAGIALE, O.III 104.
       • (Cu valoare de conjuncție, în propoziții interogative indirecte) Nu văd de ce te superi. SAHIA, N. 95. I-am apucat să mărturisesc... de ce nu sînt mai silitor. GALACTION, O. I 20. Atunci el întrebă pe cal de ce este iarba pălită. ISPIRESCU, L.

5.
♦ (Popular; cu valoare de conjuncție cauzală) Pentru că, fiindcă, deoarece. M-a blăstămat măicuța, De ce i-am călcat vorba. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 196. Pe dealul cu strugurii Plimbă-se călugării Blestemîndu-și părinții De ce i-au călugărit Și nu i-au căsătorit. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 217.
       • (Cu referire la scopul acțiunii, mai ales precedat de prepoziție «la», «pentru») Vine ea și turturica mai pe urmă, dar ce ți-e bună? CREANGĂ, P. 274. La ce-ai venit, regină, aicea în pustiu? EMINESCU, O. I 91.

3. (Interogativ-exclamativ, indicînd diverse stări afective: surpriză, indignare, supărare, neîncredere etc.) Cum adică? nu cumva?! Ce? să-ngîni pe coarda dulce că de voie te-ai adaos La cel cor ce-n operetă e condus de Menelaos? EMINESCU, O. I 140. Bine, mișelule! Nu ți-e destul Cu atîta? Ce! verb reflexiv:ei să las vulpea bearcă? ODOBESCU, S. III 47.
       • Expresia: Ce face? = cum?! se poate?! (ca amenințare) cum îndrăznești?! Să mă împușc!

– Ce face?... săraca de mine!... ai nebunit? ALECSANDRI, T. 577.
       • (Familiar, urmat de «dumnezeu»,«dracu», «foc» ețc.) Dar ce dumnezeu? Parc-au intrat în pămînt. CREANGĂ, P. 24. Ce dracu are dulapul ista de nu verb reflexiv:ea să se deschidă? ALECSANDRI, T. I 40. Ce foc ai cătat la mine? JARNÍK-BÎRSEANU, despre 271.

II. (Adverbial, în legătură cu ideea de cantitate, de intensitate și adesea de mod) Cît (de tare, de mult)..., cum... Ce-aș mai rîde să te văd întorcîndu-te cu nasul în jos! ISPIRESCU, L.

15.
       • (Neobișnuit, după adjectiv) Uite, graurii pe luncă, Veseli fericiți ce sînt! COȘBUC, P. I 264.
       • Expresia: Ce mult...! = cît de mult...! Ce mult doream să plec la mare! Te miri ce (și mai nimic) = nimica toată. Cît pe ce... = aproape..., cît pe-aci..., mai-mai... De ce... de ce (sau de aceea)... =cu cît... cu atît... De ce mergeau înainte, de ce lui Harap-Alb i se tulburau mințile. CREANGĂ, P. 275. De ce joc, d-aia-aș juca. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 362. Din ce în ce = cu cît trece timpul, cu atît mai mult; tot mai mult. Din ce în ce cîntarea în valuri ea tot crește. EMINESCU, O. I 94. Numai ce (iată sau iaca)... = (deodată) iată că..., pe neașteptate, fără veste. Arareori, numai ce-o vezi cu cîte-o brîndușă în păr. DELAVRANCEA, S.

10. Mergînd ei tot pe munte, în sus, numai ce văd că de la o verb reflexiv:eme nu se mai pot ținea-n picioare. RETEGANUL, P. III 61. Și cum sta ea în preajma fîntînii, numai ce iaca pe slujnica știută. CREANGĂ, P. 99.
       • (Uneori urmat de «mai») Și abia plecă bătrînul... Ce mai freamăt, ce mai zbucium! EMINESCU, O. I 147.
♦ (Dînd nuanță de superlativ adjectivului sau adverbului pe care-l precedă) Cît de...! Ce mîndre ni-s frunțile! Nimeni, nicicînd, Nu va izbuti să le plece Din nou la pămînt. CASSIAN, H. 21. Eu văd de atîtea dăți Ce cuminte-i firea! COȘBUC, P. I 264. Apoi noaptea lor albastră [a ochilor], a lor dulce vecinicie, Ce ușor se mistuiește prin plînsorile pustie! EMINESCU, O. I 83.
       • Expresia: Ce de(-a) sau ce mai de sau ce de mai = cît (de mult). Ce de lume pleca din București! VLAHUȚĂ, O. A. III

13. D-apoi acolo, aoleo! ce de păzitori mai sînt. ISPIRESCU, L. 372.

III. (Cu valoare de conjuncție, făcînd legătura între propoziția subordonată-interogativă indirectă și cuvîntul din propoziția regentă pe care-1 determină) Care lucru anume. Înțelegi ce verb reflexiv:eau să spun. DAVIDOGLU, M.

8. Nu mai știa ce să facă de bucurie. CREANGĂ, P. 135. Eu caut a răspunde, nu știu ce să răspund. EMINESCU O. I Îi spuse curat ce căuta. ISPIRESCU, L. 5.* Expresia: Iată ce, precedă o explicație sau soluționarea unei probleme. Iată ce ai de făcut. CREANGĂ, P. 224. A ști sau a afla ce(-i) și cum (e) = a fi bine informat despre ceva.
♦ (Adjectival) Ce fel de... Știu ce nevoie te-a adus pe la mine. CREANGĂ, P. 213. Să vedem ce procopseală ai să-mi faci. ISPIRESCU, L.

15. Să vezi ce mîndruță lași. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 262. VI. (Pronume relativ; azi adesea înlocuit prin «care»)

1. Care. Are să-și ție cuvîntul, ca unul ce era om de omenie. ISPIRESCU, L. 43. Oamenii ce priveau, și mai ales băieții, leșinau de rîs. CREANGĂ, P. 306. Tractatul ce el încheie cu Baiazet la 1393 asigurează romînilor drepturile următoare... BĂLCESCU, O. II

13.
       • Expresia: Pe zi ce trece = tot mai mult. (Precedat de «cel», «acel», «a cela») Astăzi [muncitorii] au puteri de neînfrînt. Și, la un loc cu mîini necruțătoare, Lovesc în cei ce-au fost și încă sînt Dușmanii-acestei țări ce crește-n soare. CASSIAN, H. 77. Aștept... Că-mi vei da prins pe-acela ce umilit ți-l cer. EMINESCU, O. I 91. Trage-ți mîna din cel joc Ce se-ntoarce lîngă foc. ALECSANDRI, P. A. 38.
       • (Neobișnuit, invariabil la cazurile oblice) Au fost odată un voinic ce-i zicea Tei-Legănat. SBIERA, P. 80.

2. (În legătură cu «a fi», mai rar cu «a se găsi», cu sens explicativ) Să-ți trăiască calul... ca un năzdrăvan ce este. ISPIRESCU, L.

5. Ca băiat străin ce se găsea... s-a oploșit de la o verb reflexiv:eme într-un sat. CREANGĂ, P. 139. Ființă ticăloasă ce sînt! Adormeam pe nădejdea făgăduințelor lui. NEGRUZZI, S. I 52.
       • Expresia: De... ce... = cît (de)..., cum. De rele ce sînt, nu pot să trăiască la un locuțiune ISPIRESCU, L.

5. Cum văd eu, tu numai nu dai în gropi de prost ce ești. CREANGĂ, P. 52. Vai, tare-ai îngălbenit!

– Cum să nu mă-ngălbenesc, De-atîta gînd ce gîndesc? JARNÍK-BÎRSEANU, despre 189.
       • Expresia: A (nu) avea de ce = a (nu) exista un motiv plauzibil. Nu ai de ce fi supărat. CREANGĂ, P. 189. N-ai (sau n-aveți) pentru ce, formulă de politețe prin care se răspunde cuiva care-ți mulțumește.

3. Ceea ce. Și ce-a făcut, Destul de rău a fost. COȘBUC, P. I 229. Să sfîrșesc ce am pus de gînd. ISPIRESCU, L. 16. Ați aflat ce s-a întîmplat la Pitești... și mai cu seamă la Podul Iloaiei? ALECSANDRI, T. I 304.
       • Expresia: Ce-i drept = într-adevăr, adevărat că..., de fapt. Trăiesc, ce-i drept, mult mai greu, dar fără nici pic de huzur. ALECSANDRI, T. I 370. Ce pe apă nu curge vezi curge.
       • (Precedat de «tot») Aducea pentru hatîrul călugărilor și-a călugărițelor tot ce le trebuia. CREANGĂ, P. 112. vezi (Pronume nehotărît)

1. Un lucru oarecare, nu știu ce, ceva. Pune el ce pune la rană, și pe loc se tămăduiește. CREANGĂ, P. 177.
       • (Substantivat, totdeauna precedat de «un») Simți că în creierii lui se petrece un ce de care nu-și putea da seama. ISPIRESCU, L. 241. Am să-ți spun un ce misterios. ALECSANDRI, T. 704. I se va întîmpla un ce groaznic și de moarte. BĂLCESCU, O. II 65.
       • Expresia: (Rar) Cu mare ce = cu mare greutate, cu multă osteneală. Cu mare ce scăpînd din labele lui [ale ursului], am găsit cu cale să mă întorc la d-ta acasă. CREANGĂ, P. 186.

2. (Cu repetarea verbului din propoziția regentă) Cît. A stat ce-a stat, și-i dete-n gînd Să iasă după fată. COȘBUC, P. I 255. Făt-Frumos ospătă ce ospăta, dar apoi, luîndu-și buzduganul de-a umăr, merse mereu pe dîra de piuă. EMINESCU, N. 8.

3. Orice; oricît. Eu pun rămășag pe ce verb reflexiv:ei că sluga mea are să-mi aducă pielea cerbului. CREANGĂ, P. 218. Zică cine ce va verb reflexiv:ea, Eu tot joc pe voia mea. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 359.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane


Ce inseamna expresia      Ce inseamna?

CE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CE:
CE pronume invariabil

I. (Interogativ, uneori cu nuanță exclamativă)

1. (Exprimă o întrebare) Ce ai?
♦ (familial; ca răspuns la o chemare) Poftim?
♦ (Cu valoare de interjecție) Cum adică?! Se poate?! Nu l-am găsit!

– Ce?
♦ (Adjectival) Care? ce fel de...?

2. Pentru care motiv? din care cauză? Ce te miri?
       • Expresia: (În formule de răspuns) De ce nu? = a) cum să nu, desigur; b) se poate, e posibil. De ce, de nece, se spune cuiva pentru a încheia discuția când nu verb reflexiv:ei să-i răspunzi la întrebare.
       • (Cu valoare de conjuncție) Nu văd de ce te superi.
♦ (popular; cu valoare de conjuncție cauzală) Pentru că, fiindcă, deoarece.

3. (Interogativ-exclamativ, indică surpriza, indignarea, neîncrederea etc.) Cum adică? Nu cumva? Ce! verb reflexiv:ei să spui că n-ai fost?

II. (Adverbial) Cât (de tare, de mult), cum. Ce-aș mai râde să te văd păcălit.
       • Expresia: Te miri ce = nimica toată, puțin. Cât pe ce = aproape, gata-gata. Din ce în ce = cu cât trece timpul, tot mai mult. (popular) Numai ce = (deodată) iată că..., pe neașteptate.
♦ (Dând nuanță de superlativ adjectivului sau adverbului pe care-l precedă) Cât de...!

III. (Cu valoare de conjuncție) Care lucru anume. Nu mai știa ce să facă de bucurie.
       • Expresia: A ști (sau a afla) ce și cum (e) = a fi bine informat despre ceva. IV. (Relativ)

1. Care.
       • Expresia: Pe zi ce trece (sau merge) sau de ce trece (sau merge) = pe măsură ce trece timpul, tot mai mult.

2. (În legătură cu „a fi”, „a găsi”, cu sens explicativ) Ființă ticăloasă ce ești!
       • Expresia: N-ai (sau n-aveți) pentru ce (sau de ce), formulă de politețe prin care se răspunde cuiva care mulțumește. A (nu) avea de ce... = a (nu) exista motiv întemeiat pentru...

3. Ceea ce. Ați aflat ce s-a întâmplat?
       • Expresia: Ce-i drept = într-adevăr, de fapt. vezi (Nehotărât)

1. Un lucru oarecare, nu știu ce, nu știu cât; ceva.
       • (Substantivat; precedat de „un”) Un ce anume.
       • Expresia: (regional) Cu mare ce = cu mare greutate; greu, anevoie.

2. (Cu repetarea verbului din propoziția principală) A stat ce-a stat.

3. Orice, oricât. Zică cine ce va verb reflexiv:ea.

– latina quid.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ce
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ce:
ce [Atestat: COD. VOR. 77/2 / V: ceci / Etimologie: moștenit din latinescul quid] 1-3 pi Exprimă o întrebare asupra unui lucru, situație, acțiune. 4 pi Pentru care motiv? 5 ai Care. 6 ai Ce fel de? 7 ai Cât de mult. 8 i (Fam; ca răspuns la o chemare) Poftim? 9 i Cum adică? 10 pi (Îlav) De ce nu? Desigur. 11 pi (Îal) Cum să nu. 12 pi (Îal) Se poate. 13 pi (Îe) Pe ce ne prindem? Care este miza pariului? 14 pi (Îe) De ce, de nece Nu mai discutăm despre asta. 15 pi Nu cumva? 16 avi Cum? 17 av (Îe) Te miri ce Nimica toată. 18 av (Îe) Cât pe ce Aproare. 19 av (Îlav) Din ce în ce Tot mai mult. 20 av (Pop; îlav) Numai ce Deodată. 21 av (Pop; îal) Iată că... 22 av (Cu nuanță de superlativ) Cât de! 23 prl Care. 24 prl (Îlav) Pe zi (sau de) ce trece (sau merge) Pe măsură ce trece timpul, tot mai mult. 25 prl (Cu sens explicativ) Asta. 26 prl (Îlav) N-ai (sau n-aveți) pentru ce Formulă de politețe prin care se răspunde cuiva care mulțumește. 27-28 prl (Îe) A (nu) avea de ce A (nu) exista motiv întemeiat pentru... 29 prl (Înv; îe) Care numai ce (Așa) încât. 30 prl (Înv; îlav) Mai mult ce Atât numai că. 31 prl (Înv; îlav) Tocmai ce Desigur. 32 avr (Îlav) De ce de ce... (sau de aceea...) Cu cât..., cu atât... 33 avr (Înv; îlav) într-aceea ce Pe când. 34 prl Ceea ce. 35 prl (Îe) ce-i drept într-adevăr. 36 prl (Îae) De fapt. 37 pnh Un lucru oarecare Si: orice. 38 pnh (Îe) ce-o da târgul și norocul Nu contează rezultatul. 39 pnh (Înv; îlav) ce cum Oricum. 40 pnh (Înv; îal) Oricare. 41 avr (Cu repetarea verbului din propoziția principală) Un timp oarecare. 42 prl (Îlav) De verb reflexiv:eme ce Deoarece. 43 prl (Înv; îlav) Până când ce Până ce. 44 prl (Înv; îal) După ce. 45 c Introduce o propoziție subordonată. 46 c Pentru că. 47 c (Înv; după o propoziție concesivă sau condițională) Dar. 48 c Care lucru anume. 49-50 c (Îe) A (nu) ști ce și cum A (nu) fi bine informat. 51 sn (Înv; numai cu articol nehotărât) Ceva. 52 sn (Îlav) Cu mare ce Cu mare greutate.[1] corectată
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

CE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CE:
CE1 pronume interogativ

1) (se folosește pentru a obține informații despre un obiect necunoscut) Care (anume) obiect? Ce a căzut? Ce duci?

2) popular (se folosește pentru a obține informații despre cauza unei acțiuni, unei stări etc.) Din care cauză? Pentru care motiv? De ce? De ce ești trist?

3) popular (se folosește pentru a obține informații despre o valoare sau o cantitate) Cât? Ce te costă?

4) (se folosește în întrebări retorice) Ce este mai scump decât libertatea?

5) (fiind însoțit de o intonație exclamativă, exprimă supărare, indignare, surpriză etc.) Ce spui?! Ce faci?! /<lat. quid

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române



CE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CE:
CE2 pronume rel. (se folosește pentru a înlocui numele unui obiect și a introduce o propoziție subordonată) Ceea ce; care.
       • Se știe ce și cum a cunoaște amănunțit, în detalii. Din ce în ce mai în mod ascendent sau descendent (în timp). Cât pe ce mai-mai; gata-gata. Cu mare ce cu mare greutate. Te miri ce ceva neînsemnat; un fleac. De ce din care cauză. O dată ce întrucât; deoarece. În timp (sau în verb reflexiv:eme) ce în perioada cât. /<lat. quid

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

CE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru CE:
CE pronume, adjectiv, adverb, interjecție

1. pronume care, (popular) de. (Cei ce priveau.)

2. adjectiv care? (ce vînt te-a adus aici?)

3. pronume orice, orișice, (învechit) verice. (Zică lumea ce o verb reflexiv:ea.)

4. adverb cît, cum.(ce-aș mai rîde!).

5. interjecție cum?, poftim?, (familial și popular) ha? (ce? n-am auzit!)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ce
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru ce:
ce pr.

1. indică ceva nehotărît: un ce bun;

2. o întrebare: ce verb reflexiv:ei? de ce? pentru ce?

3. o relațiune: grădina ce înflorește;

4. o exclamațiune de mirare: ce om! ce verb reflexiv:eme frumoasă! [latina QUID].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

ce
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ce:
ce1 pr. invariabil (ce mi-ai adus? nu știu ce verb reflexiv:ei)
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

ce
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ce:
ce3 (cât de) adverb (ce bun e!, ce bine e!)
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

Ce
Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru Ce:
Ce, simbol chimic pentru ceriu.
Definiție sursă: Dicționar enciclopedic

ce
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru ce:
ce2 adjectiv pr. invariabil (ce om bun!)
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

ce
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru ce:
ce pr. invariabil, adjectiv invariabil
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

ce
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru ce:


2) ce conjuncție vezi ci.

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești


CUVINTE APROPIATE DE 'CE'
CD-playerCD-RÓMCD-writerCDRCEce-ace-ice-lCea

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL ce
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ce dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
77/2 / V: ceci / Etimologie: moștenit din latinescul quid] 1-3 pi Exprimă o întrebare asupra unui lucru, situație, acțiune.
8 i Fam; ca răspuns la o chemare Poftim? 9 i Cum adică? 10 pi Îlav De ce nu? Desigur.
13 pi Îe Pe ce ne prindem? Care este miza pariului? 14 pi Îe De ce, de nece Nu mai discutăm despre asta.
15 pi Nu cumva? 16 avi Cum? 17 av Îe Te miri ce Nimica toată.
18 av Îe Cât pe ce Aproare.
19 av Îlav Din ce în ce Tot mai mult.
20 av Pop; îlav Numai ce Deodată.
24 prl Îlav Pe zi sau de ce trece sau merge Pe măsură ce trece timpul, tot mai mult.
26 prl Îlav N-ai sau n-aveți pentru ce Formulă de politețe prin care se răspunde cuiva care mulțumește.
27-28 prl Îe A nu avea de ce A nu exista motiv întemeiat pentru.
29 prl Înv; îe Care numai ce Așa încât.
30 prl Înv; îlav Mai mult ce Atât numai că.
31 prl Înv; îlav Tocmai ce Desigur.
32 avr Îlav De ce de ce.
33 avr Înv; îlav într-aceea ce Pe când.
35 prl Îe ce-i drept într-adevăr.
38 pnh Îe ce-o da târgul și norocul Nu contează rezultatul.
39 pnh Înv; îlav ce cum Oricum.
42 prl Îlav De verb reflexiv:eme ce Deoarece.
43 prl Înv; îlav Până când ce Până ce.
49-50 c Îe A nu ști ce și cum A nu fi bine informat.
52 sn Îlav Cu mare ce Cu mare greutate.
Cei ce priveau.
Ce vânt te-a adus aici? 3.
Zică lumea ce o verb reflexiv:ea.
Ce-aș mai râde! 5.
Interjecție interogativ cum? poftim? familial și popular ha? ce? N-am auzit!.
Cei ce priveau.
Adjectiv care? ce vînt te-a adus aici? 3.
Zică lumea ce o verb reflexiv:ea.
Ce-aș mai rîde!.
Interjecție cum?, poftim?, familial și popular ha? ce? n-am auzit!.
Invariabil ce mi-ai adus? nu știu ce verb reflexiv:ei.
Ce3 cât de adverb ce bun e!, ce bine e!.
Invariabil ce om bun!.

GRAMATICA cuvântului ce?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ce.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ce poate fi: adjectiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul ce sa indeplinească rolul de: verb

CUM DESPART ÎN SILABE ce?
Vezi cuvântul ce desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ce?
[ ce ]
Se pare că cuvântul ce are o silabă

EXPRESII CU CUVÂNTUL ce
Inţelegi mai uşor cuvântul ce dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Ca răspuns afirmativ în formă interogativă De ce nu? = a cum să nu, desigur
Ce face? = cum?! se poate?! ca amenințare cum îndrăznești?! Să mă împușc! – Ce face?
! = cît de mult
! Ce mult doream să plec la mare! Te miri ce și mai nimic = nimica toată
= aproape
Din ce în ce = cu cît trece timpul, cu atît mai mult; tot mai mult
= deodată iată că
Ce de-a sau ce mai de sau ce de mai = cît de mult
A ști sau a afla ce-i și cum e = a fi bine informat despre ceva
Pe zi ce trece = tot mai mult
= cît de
A nu avea de ce = a nu exista un motiv plauzibil
Ce-i drept = într-adevăr, adevărat că
Rar Cu mare ce = cu mare greutate, cu multă osteneală
Pentru care motiv? din care cauză? Ce te miri? În formule de răspuns De ce nu? = a cum să nu, desigur; b se poate, e posibil
Te miri ce = nimica toată, puțin
Cât pe ce = aproape, gata-gata
Din ce în ce = cu cât trece timpul, tot mai mult
Popular Numai ce = deodată iată că
A ști sau a afla ce și cum e = a fi bine informat despre ceva
Pe zi ce trece sau merge sau de ce trece sau merge = pe măsură ce trece timpul, tot mai mult
= a nu exista motiv întemeiat pentru
Ați aflat ce s-a întâmplat? Ce-i drept = într-adevăr, de fapt
regional Cu mare ce = cu mare greutate; greu, anevoie



© 2022 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL ce

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A umbla cu daibojul?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
mecanism în care una sau mai multe roți dințate se învârtesc în jurul axelor proprii și în același timp în jurul axei altei roți
a-i spune cuiva minciuni vădite, a căuta să înșeli pe cineva în chip grosolan
a cere de pomană, a umbla cu cerșitul
a urmări pe cineva, pândind momentul potrivit pentru a-i face un rău
VEZI RĂSPUNSUL CORECT




Știi care e înțelesul următoarelor expresii?