 | as |
|
| Cuvântare [ cu-vân-ta-re ] VEZI SINONIME PENTRU cuvântare PE ESINONIME.COM definiția cuvântului cuvantare în mai multe dicționareDefinițiile pentru cuvantare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru cuvântare: cuvântare substantiv feminin [Atestat: MARDARIE, L. 208 / Plural: cuvantaretări / Etimologie: cuvânta] 1 (Înv) Exprimare a gândului prin grai Si: comunicare, declarare, enunțare, exprimare, expunere, grăire, spunere, vorbire, zicere. 2 (Rar) Capacitatea de a vorbi. 3 Vorbă. 4 (Înv) Conversație. 5 (Înv) Rațiune. 6 Discurs. 7 Cugetare. 8 Predică. 9 (Înv) Prefață. 10 (Îs) Mare cuvantare Răstire. 11 Fală. Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru CUVÂNTARE: CUVÂNTÁRE, cuvântări, substantiv feminin Acțiunea de a cuvânta și rezultatul ei; vorbire în public desfășurată cu oarecare solemnitate; discurs. – vezi cuvânta. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru CUVÂNTARE: CUVÂNTÁRE, cuvântări, substantiv feminin Acțiunea de a cuvânta și rezultatul ei; vorbire în public desfășurată cu oarecare solemnitate; discurs. – vezi cuvânta. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru CUVÂNTARE: CUVÂNTÁRE cuvantareări forme Expunere oratorică făcută în fața unui public; discurs. /v. a cuvânta Forme diferite ale cuvantului cuvantare: cuvantareări Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru cuvântare: cuvântare forme 1. fapta de a cuvânta; 2. efectul cuvântării, discurs. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru cuvântare: cuvântáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat cuvântării; plural cuvântări Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru cuvântare: cuvântáre substantiv feminin, genitiv dativ articulat cuvântắrii; plural cuvântắri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'CUVANTARE' cuvânt-mátcăcuvânt-vedétăCUVÂNTÁCUVÂNTÁRCUVÂNTÁRECUVÂNTĂRÉȚcuvântariucuvântatCUVÂNTĂTÓR |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL CUVÂNTARE Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului cuvântare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii 208 / Plural: cuvÂntaretări / Etimologie: cuvânta] 1 Înv Exprimare a gândului prin grai Si: comunicare, declarare, enunțare, exprimare, expunere, grăire, spunere, vorbire, zicere. 10 Îs Mare cuvÂntare Răstire. CUVÂNTÁRE cuvÂntareări forme Expunere oratorică făcută în fața unui public; discurs. |
GRAMATICA cuvântului CUVÂNTARE? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului cuvântare. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul CUVÂNTARE poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE cuvântare? Vezi cuvântul cuvântare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul cuvântare?[ cu-vân-ta-re ] Se pare că cuvântul cuvântare are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL CUVÂNTARE |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: O alergătură sau o fugă de cal?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul cuvântare are forma: cuvântări
