 | as |
|
| Determinativ [ de-ter-mi-na-tiv ] VEZI SINONIME PENTRU determinativ PE ESINONIME.COM definiția cuvântului determinativ în mai multe dicționareDefinițiile pentru determinativ din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru determinativ: determinatív, determinativă [Atestat: PLEȘOIANU, gramatică 141/9 / Plural: determinativi, determinative / Etimologie: franceza déterminatif] 1-2 sn, a (Grm) Determinant (3-4). 3 a (Grm; îs) Propoziție determinativă Propoziție atributivă neizolată, strâns legată de substantivul la care se referă și indispensabilă pentru înțelesul întregii fraze. 4 a (Grm; îs) Articol determinativ Articol adjectival. 5 a (Grm; îs) Adjectiv determinativ Adjectiv pronominal care determină un substantiv. 6 a Care are rol hotărâtor (într-o anumită situație, într-o clasificare etc.) Si: decisiv. Forme diferite ale cuvantului determinativ: determinativă Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru determinativ: *determinatív, -ă adjectiv gramatică Care servește la determinarea unuĭ lucru, la restrîngerea înțelesuluĭ, ca articulu, ca pronumele posesiv, cel demonstrativ, cel indefinit, numeralu. Complement determinativ, acela care precizează însemnarea unuĭ substantiv, ca: coloarea ceruluĭ e albastră. Propozițiune completivă determinativă, aceĭa care, în frază, împlinește rolu ce complement determinativ, ca: țara pe care ne-a dat-o Traĭan e încîntătoare. Sn., plural e. Un determinativ. Forme diferite ale cuvantului determinativ: determinativ-ă Țara mold Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru DETERMINATIV: DETERMINATÍV, -Ă, determinativi, -e, adjectiv (Și substantivat, n.) Determinant2 (2). • Adjectiv determinativ = adjectiv de natură pronominală care, fără să exprime o însușire, însoțește și determină substantivul, avînd unele particularități gramaticale asemănătoare cu ale adjectivelor. Adjectivele posesive, demonstrative, relative-interogative și nehotărîte sînt adjective determinative. Forme diferite ale cuvantului determinativ: determinativ-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru DETERMINATIV: DETERMINATÍV, -Ă adjectiv, substantiv neutru (gramatică) Determinant. • Adjectiv determinativ = adjectiv pronominal care determină un substantiv. [conform limba franceza déterminatif, italiana determinativo]. Forme diferite ale cuvantului determinativ: determinativ-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru DETERMINATIV: DETERMINATÍV determinativă (determinativi, determinative) și substantival (despre elemente ale limbii) Care determină un cuvânt sau o propoziție; determinant. /<fr. déterminatif Forme diferite ale cuvantului determinativ: determinativă Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru DETERMINATIV: DETERMINATÍV, -Ă adjectiv (conform limba franceza déterminatif, italiana determinativo): în sintagmele adjectiv determinativ și atributivă determinativă (vezi). Forme diferite ale cuvantului determinativ: determinativ-Ă Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru DETERMINATIV: DETERMINATÍV substantiv neutru (< adjectiv determinativ, -ă, conform limba franceza déterminatif, italiana determinativo): vezi determinánt. Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru DETERMINATIV: DETERMINATÍV, -Ă, determinativi, -e, adjectiv (Adesea substantivat, n.) Determinant. – Din limba franceza déterminatif. Forme diferite ale cuvantului determinativ: determinativ-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru DETERMINATIV: DETERMINATÍV, -Ă, determinativi, -e, adjectiv (Adesea substantivat, n.) Determinant. – Din limba franceza déterminatif. Forme diferite ale cuvantului determinativ: determinativ-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru determinativ: determinatív adjectiv masculin, plural determinatívi; forme singular determinatívă, plural determinatíve Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru determinativ: determinativ a. gramatică care precizează însemnarea unei vorbe: pronume determinativ. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru determinativ: determinatív adjectiv masculin, plural determinatívi; forme determinatívă, plural determinatíve Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru DETERMINATIV: DETERMINATÍV, -Ă adjectiv, substantiv neutru determinant. (< limba franceza déterminatif) Forme diferite ale cuvantului determinativ: determinativ-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru DETERMINATIV: DETERMINATIV substantiv, adjectiv (lingvistică) determinant. (Un determinativ sintactic.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'DETERMINATIV' DETERMINÁREDETERMINÁTdetermináțiedeterminațiúneDETERMINATÍVDETERMINATÓRDETERMINÍSMDETERMINÍSTdeterminízm |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL DETERMINATIV Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului determinativ dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Determinatív, determinativă [Atestat: PLEȘOIANU, gramatică 141/9 / Plural: determinativi, determinative / Etimologie: franceza déterminatif] 1-2 sn, a Grm Determinant 3-4. 3 a Grm; îs Propoziție determinativă Propoziție atributivă neizolată, strâns legată de substantivul la care se referă și indispensabilă pentru înțelesul întregii fraze. 4 a Grm; îs Articol determinativ Articol adjectival. 5 a Grm; îs Adjectiv determinativ Adjectiv pronominal care determină un substantiv. DETERMINATÍV determinativă determinativi, determinative și substantival despre elemente ale limbii Care determină un cuvânt sau o propoziție; determinant. Un determinativ sintactic. |
GRAMATICA cuvântului DETERMINATIV? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului determinativ. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul DETERMINATIV poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE determinativ? Vezi cuvântul determinativ desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul determinativ?[ de-ter-mi-na-tiv ] Se pare că cuvântul determinativ are cinci silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL DETERMINATIV Inţelegi mai uşor cuvântul determinativ dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Adjectiv determinativ = adjectiv de natură pronominală care, fără să exprime o însușire, însoțește și determină substantivul, avînd unele particularități gramaticale asemănătoare cu ale adjectivelor Adjectiv determinativ = adjectiv pronominal care determină un substantiv |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL DETERMINATIV |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Anul nou?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
