eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție expeditionar


PROPOZIȚIIEXPRESII GRAMATICĂSILABE
Expediționar [ ex-pe-di-ți-o-nar ]
VEZI SINONIME PENTRU expediționar PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului expeditionar în mai multe dicționare

Definițiile pentru expeditionar din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru expediționar:
expediționar, expeditionară [Atestat: PONTBRIANT, despre / V: (înv) expeditionariu, espediționariu / P: expeditionarți-oexpeditionar / Plural: expeditionari, expeditionare / Etimologie: franceza expéditionnaire] 1 a Care efectuează o expediție (4) militară. 2 a Care se află într-o expediție (4). 3 a (Șîs corp expeditionar, înv, corpos expeditionar, armată expeditionară, (înv) armie expeditionară) Totalitatea trupelor care participă la o expediție (4) militară pe un teritoriu străin. 4 substantiv masculin (Înv) Persoană care expediază colete, mărfuri, scrisori Si: expeditor. 5-6 substantiv masculin Persoană care participă la o excursie în grup sau la o expediție.
Forme diferite ale cuvantului expeditionar: expeditionară

Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a

EXPEDIȚIONAR
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru EXPEDIȚIONAR:
EXPEDIȚIONÁR, -Ă, expediționari, -e, adjectiv Care efectuează o expediție (1), care se află într-o expediție.
       • Corp (sau armată) expediționar(ă) = totalitatea trupelor care participă la o expediție (2). [ pronunție: -ți-o-]

– Din limba franceza expéditionnaire.
Forme diferite ale cuvantului expeditionar: expeditionar-Ă

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

EXPEDIȚIONAR
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru EXPEDIȚIONAR:
EXPEDIȚIONÁR, -Ă, expediționari, -e, adjectiv Care efectuează o expediție (1), care se află într-o expediție.
       • Corp (sau armată) expediționar(ă) = totalitatea trupelor care participă la o expediție (2). [ pronunție: -ți-o-]

– Din limba franceza expéditionnaire.
Forme diferite ale cuvantului expeditionar: expeditionar-Ă

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

EXPEDIȚIONAR
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru EXPEDIȚIONAR:
EXPEDIȚIONÁR, -Ă, expediționari, -e, adjectiv (În expresie) Corp expediționar sau armată expediționară = o parte din forțele armate ale unui stat, trimisă în scopul unei acțiuni îndepărtate, în afara granițelor.

– Pronunțat: -ți-o-.
Forme diferite ale cuvantului expeditionar: expeditionar-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

EXPEDIȚIONAR
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru EXPEDIȚIONAR:
EXPEDIȚIONÁR, -Ă

I. adjectiv referitor la expediție.
♦ corp expeditionar = grupare de forțe armate însărcinată cu acțiuni militare pe teritoriul unor țări îndepărtate.

II. substantiv masculin membru al unei expediții. (< limba franceza expéditionnaire)
Forme diferite ale cuvantului expeditionar: expeditionar-Ă

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

EXPEDIȚIONAR
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru EXPEDIȚIONAR:
EXPEDIȚIONÁR, -Ă adjectiv De expediție.
       • Corp expediționar = grupare de forțe armate însărcinată cu acțiuni militare pe teritoriul unor țări îndepărtate. [pronume -ți-o-. / conform limba franceza expéditionnaire].
Forme diferite ale cuvantului expeditionar: expeditionar-Ă

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

expediționar
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru expediționar:
*expediționár, -ă adjectiv (despre expedițiune cu term. -onar). Care face o expedițiune: armată expediționară.
Forme diferite ale cuvantului expeditionar: expeditionar-ă -ízm expeditionarcur

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

expediționar
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru expediționar:
expediționár adjectiv masculin (silabe -ți-o-), plural expediționári; forme singular expediționáră, plural expediționáre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

EXPEDIȚIONAR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru EXPEDIȚIONAR:
EXPEDIȚIONÁR expeditionară (expeditionari, expeditionare) Care ține de expediție; propriu expedițiilor. /<fr. expéditionnaire
Forme diferite ale cuvantului expeditionar: expeditionară

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

expediționar
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru expediționar:
expediționár (-ți-o-) adjectiv masculin, plural expediționári; forme expediționáră, plural expediționáre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

expediționar
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru expediționar:
expediționar a. și m. care face o expedițiune.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a


CUVINTE APROPIATE DE 'EXPEDITIONAR'
EXPEDIÉNTEXPEDIÉREexpediézEXPEDÍȚIEEXPEDIȚIONÁRexpediționariuEXPEDIȚIÚNEEXPEDITÍVEXPEDITIVITÁTE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL expediționar
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului expediționar dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Expediționar, expediționară [Atestat: PONTBRIANT, despre / V: înv expediționariu, espediționariu / P: expediționarți-oexpediționar / Plural: expediționari, expediționare / Etimologie: franceza expéditionnaire] 1 a Care efectuează o expediție 4 militară.
3 a Șîs corp expediționar, înv, corpos expediționar, armată expediționară, înv armie expediționară Totalitatea trupelor care participă la o expediție 4 militară pe un teritoriu străin.
EXPEDIȚIONÁR expediționară expediționari, expediționare Care ține de expediție; propriu expedițiilor.

GRAMATICA cuvântului expediționar?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului expediționar.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul expediționar poate fi: substantiv, adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul expediționar sa indeplinească rolul de: substantiv masculin, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi

CUM DESPART ÎN SILABE expediționar?
Vezi cuvântul expediționar desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul expediționar?
[ ex-pe-di-ți-o-nar ]
Se pare că cuvântul expediționar are şase silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL expediționar
Inţelegi mai uşor cuvântul expediționar dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Corp sau armată expediționară = totalitatea trupelor care participă la o expediție 2
Corp sau armată expediționară = totalitatea trupelor care participă la o expediție 2
EXPEDIȚIONÁR, -Ă, expediționari, -e, adjectiv În expresie Corp expediționar sau armată expediționară = o parte din forțele armate ale unui stat, trimisă în scopul unei acțiuni îndepărtate, în afara granițelor
♦ corp expeditionar = grupare de forțe armate însărcinată cu acțiuni militare pe teritoriul unor țări îndepărtate
Corp expediționar = grupare de forțe armate însărcinată cu acțiuni militare pe teritoriul unor țări îndepărtate

© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: ♦ țesut interstițial?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a dușmăni, a pizmui, a urî pe cineva; a purta cuiva un gând rău, a căuta să facă rău cuiva
a îngriji, a feri cu cea mai mare atenție
țesut conjunctiv care se află între elementele în funcție ale unui organ, formând masa lui principală
a critica, a ataca pe cineva sau ceva
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app