eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție gand


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Gând [ gând ]
VEZI SINONIME PENTRU gând PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului gand în mai multe dicționare

Definițiile pentru gand din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Micul dicționar academic, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru gând:
gând sn [Atestat: PRAV. Moldova 180 / Plural: ganduri / Etimologie: mg gond] 1 Rezultatul procesului de gândire (2) Si: (rar) cuget. 2 (Îlv) A-i fi gandul sau a-i sta gandul la ceva (ori cineva) A se gândi la cineva sau ceva. 3 (Îe) A-l duce, a-l purta gandul (ori gandurile) A face asociații de gândire, a schimba subiectul gândirii prin comparație cu cel anterior. 4 (Îe) A-i zbura gandul A sări la o altă idee sau a-și pierde din neatenție, de oboseală sau din alte motive, șirul ideilor și a începe a se gândi la cu totul altceva. 5 (Îe) A-i trece multe ganduri prin cap A avea multe idei în general sau în legătură cu un anumit subiect. 6 (Îlav) Ca gandul (și ca vântul) Extrem de rapid. 7 (Îlv) A-și lua (sau a-și muta) gandul A nu se mai gândi. 8 (Îvp; îe) A fi (sau a afla pe cineva) într-un (sau la un) gand A fi de aceeași părere cu cineva. 9 (Înv; îe) A da în gand cu cineva A face cauză comună cu cineva. 10 (Îvp; îe) A da cu gandul A avea părerea că... 11 (Îe) A-i veni gandul să A-i veni ideea să... 12 Imaginație. 13 (Pop; îlv) A-și pune în gand că... A-și închipui că... 14 (Construit cu verbele sta, pune, cădea, rămâne; îe) A sta (pierdut sau dus) (ori a se pune, cădea, rămâne) pe ganduri A fi într-o stare de meditare, de reflexiune adâncă, vecină uneori cu întristarea. 15 (Îe; adeseori eufemistic) A-l purta gandul departe A se gândi la lucruri mai puțin obișnuite, la lucruri depărtate, la persoane aflate la distanță (și îndrăgite). 16 (Îlv) A sta pe (sau, înv, în, ori, pop, la) ganduri A chibzui. 17 (Pop; îe) A sta la ganduri A se gândi cu îngrijorare. 18 Îngrijorare. 19 (Fam; îs) ganduri negre Gânduri (1) pesimiste. 20 (Îe) A-l cuprinde (sau a-l frământa, a-l apăsa) ganduri (negre) A deveni tot mai trist din cauza îngrijorării sau a unor reflecții triste. 21 (Îe) A-l apăsa gandul A-l preocupa mult, uneori obsedant, o idee. 22 (Îlv) A-l pune pe (sau a-și face, pfm, a intra la, pop, a se lua de și a-l băga în) ganduri A se îngrijora. 23 (Îe; adesea folosită la afirmativ cu numai și la negativ cu decât) A-i sta gandul la A fi preocupat (exclusiv) de ceva. 24 (Înv; nob; după vsl промислєник; îls) Purtare-de-înainte-gand Providență. 25 (Înv) Presimțire. 26 (înv; îlv) A-i spune (sau a-i zice) gand că... A presimți. 27 Mintea ca sediu al cugetării și ca memorie. 28 (Îe) Nici cu gandul n-am gândit Nu m-am așteptat să se întâmple așa ceva. 29 (Îe) A bate cu gandul (departe) A-i merge mintea, a fi capabil de a înțelege lucruri dificile. 30 (Îe) Când cu gandul n-ai gândi Când nici nu te aștepți. 31 (Pfm; îe) A-i da (sau a-i trece, a-i veni, a-i trăsni) (ceva) prin gand A-i veni brusc o idee. 32 (Fam; îlv) A-i ieși din gand A uita. 33 (Fam; îe) A scoate ceva (sau pe cineva) din gand A izgoni din amintiri, din minte. 34 (Îe) A purta pe cineva în gand(uri) A se gândi intens la cineva din cauza grijii sau a iubirii pe care i-o poartă. 35 (Înv; îla) Ieșit din gand Înnebunit. 36 (Pop; îe) A-i fi în gand A ști că nu trebuie să uite ceva. 37 Intenție. 38 (Îlv) A avea de (sau a-și pune în, a veni cu) gand să, pop, a-l bate (sau a-l paște), înv, a-i fi gandul să... A intenționa. 39 (Îlav) Cu gand să Cu intenție să. 40 (Pfm) A-și lua (sau a-și muta) gandul A renunța la orice speranță din pricină că și-a schimbat sau i s-au năruit intențiile, planurile. 41 (Îs) gand bun Intenții bune. 42 (Îs) gand rău Intenții rele. 43 (Îe) A veni cu gand bun (sau, rar, gand rău) A apărea la cineva cu intenții bune (sau rele). 44 (Pfm) A pune cuiva gand rău A plănui ceva rău contra cuiva. 45 Hotărâre luată de o persoană. 46 (Pop; îe) Cu un gand să se ducă și cu zece nu Mai curând indecis decât hotărât. 47 (Îvp; îe) A(-și) pune (în) gand A lua hotărârea să. 48 Convingere, părere, impresie personală. 49 (Îe) (A face ceva) cu gand că (A întreprinde ceva) având părerea că... 50 Dorință. 51 (Îe) A face pe (sau după) gandul cuiva A face pe placul cuiva. 52 (Pop; îc) gandul dracului (sau gandul mâții) Un tip de horă la nuntă. corectată
Definiție sursă: Micul dicționar academic, ediția a II-a
Ce inseamna expresia      Ce inseamna?

GÂND
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru GÂND:
GÂND, gânduri, substantiv neutru

1. Proces de gândire sau rezultatul procesului de gândire; idee, cuget, cugetare. Îi treceau multe gânduri prin cap.
       • Expresia: A frământa (sau a apăsa etc. pe cineva) gândul = a preocupa, a obseda (pe cineva) o idee. A-și lua (sau a-și muta) gândul = a nu se mai gândi; a renunța la orice speranță. Ca gândul = extrem de repede. (Dus sau căzut etc.) pe gânduri = absorbit de ceva intim, nelegat de realitatea imediată. A sta pe (sau la) gânduri = a chibzui, a reflecta (mult); a șovăi. A pune (pe cineva) pe gânduri = a îngrijora (pe cineva). A-și face (sau a intra etc. la) gânduri = a se îngrijora. A-i sta gândul la ceva = a fi preocupat de ceva.

2. Închipuire, imaginație, fantezie; inspirație. Gândul îl purta departe.

3. Loc considerat ca sediu al cugetării; minte; memorie. I-a ieșit din gând.
       • Expresia: Nici cu gândul n-am gândit = nici nu m-am așteptat la asta, n-am crezut că se va întâmpla aceasta. Când cu gândul n-ai gândi = când nici nu te aștepți. A-i da (sau a-i trece, a-i veni) cuiva (ceva) prin (sau în) gând = a-i veni cuiva brusc o idee.

4. Intenție, plan. A venit cu gând bun.
       • Expresia: A-și pune în gând = a lua hotărârea să... A pune (cuiva) gând rău = a avea intenții rele față de cineva. A-l bate (sau a-l paște etc.) gândul = a intenționa, a plănui să...

5. Convingere, părere.

6. Voie, dorință, plac. Toate s-au făcut după gândul lui.

– Din limba maghiară gond.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

GÂND
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru GÂND:
GÂND, gânduri, substantiv neutru

1. Proces de gândire sau rezultatul procesului de gândire; idee, cuget, cugetare. Îi treceau multe gânduri prin cap.
       • Expresia: A frământa (sau a apăsa etc. pe cineva) gândul = a preocupa, a obseda (pe cineva) o idee. A-și lua (sau a-și muta) gândul = a nu se mai gândi; a renunța la orice speranță. Ca gândul = extrem de repede. (Dus sau căzut etc.) pe gânduri = absorbit de ceva intim, nelegat de realitatea imediată. A sta pe (sau la) gânduri = a chibzui, a reflecta (mult); a șovăi. A pune (pe cineva) pe gânduri = a îngrijora (pe cineva). A-și face (sau a intra etc. la) gânduri = a se îngrijora. A-i sta gândul la ceva = a fi preocupat de ceva.

2. Închipuire, imaginație, fantezie; inspirație. Gândul îl purta departe.

3. Loc considerat ca sediu al cugetării; minte; memorie. I-a ieșit din gând.
       • Expresia: Nici cu gândul n-am gândit = nici nu m-am așteptat la asta, n-am crezut că se va întâmpla aceasta. Când cu gândul n-ai gândi = când nici nu te aștepți. A-i da (sau a-i trece, a-i veni) cuiva (ceva) prin (sau în) gând = a-i veni cuiva brusc o idee.

4. Intenție, plan. A venit cu gând bun.
       • Expresia: A-și pune în gând = a lua hotărârea să... A pune (cuiva) gând rău = a avea intenții rele față de cineva. A-l bate (sau a-l paște etc.) gândul = a intenționa, a plănui să...

5. Convingere, părere.

6. Voie, dorință, plac. Toate s-au făcut după gândul lui.

– Din limba maghiară gond.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

GÂND
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru GÂND:
GÂND ganduri n.

1) Rezultat al procesului de gândire; idee; cuget. * Ca gandul foarte repede. A-l frământa (sau a-l apăsa) pe cineva gandul a fi obsedat de un gând.

2) Concentrare a activității psihicului asupra unui lucru; meditare; gândire. * A sta dus pe ganduri (a cădea pe ganduri) a medita la ceva. A sta la ganduri a șovăi. A pune (pe cineva) pe ganduri a îngrijora. Nici cu gandul fără a bănui ceva; pe neașteptate.

3) Loc unde se produce gândirea; minte; memorie. * A-i da (sau a-i veni, a-i trece) în (sau prin) gand a-i veni brusc o idee. În gand fără a rosti cuvintele în voce.

4) Pornire interioară conștientă însoțită de un efort volitiv (de a înfăptui ceva); intenție. * A-și pune în (sau de) gand a hotărî. A pune gand rău (cuiva) a avea intenții rele față de cineva. A fi într-un gand cu cineva a avea aceleași dorințe. A-l paște un gand a-l preocupa o idee.

5) Considerație a unei persoane (despre cineva sau ceva); punct de vedere particular; judecată; părere; opinie. Ce ganduri ai despre aceasta?

6) Senzație de satisfacere a gustului; voie; chef; plăcere; plac. /<ung. gond
Forme diferite ale cuvantului gand: ganduri

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

gând
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru gând:
gând n.

1. cuget, cugetare: unde cu gândul nu gândești;

2. reflexiune: a sta pe gânduri;

3. minte: a-i trece prin gând;

4. intențiune; a avea de gând. [Ung. GOND, păs, cugetare].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

Gand
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru Gand:
Gand n. oraș comercial si manufacturier în Belgia, pe Escauta: 165.000 locuțiune cap. Flandrei orientale. Patria lui Carol Quintul.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

GÂND
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru GÂND:
GÂND s.

1. vezi minte.

2. vezi concepție.

3. vezi închipuire.

4. vezi intenție.

Definiție sursă: Dicționar de sinonime

GAND
Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru GAND:
GAND [gã], denumirea valonă a orașului Gent.
Definiție sursă: Dicționar enciclopedic

gând
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru gând:
gând substantiv neutru, plural gânduri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

gând
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru gând:
gând substantiv neutru, plural gấnduri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'GAND'
găncealăgănceavăGÂNCELUÍTGÂNCIGÂNDGÂNDÁCgândác-de-bucătăríegândác-de-cásăgândác-de-Colorádo

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL gând
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului gând dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Moldova 180 / Plural: gânduri / Etimologie: mg gond] 1 Rezultatul procesului de gândire 2 Si: rar cuget.
2 Îlv A-i fi gândul sau a-i sta gândul la ceva ori cineva A se gândi la cineva sau ceva.
3 Îe A-l duce, a-l purta gândul ori gândurile A face asociații de gândire, a schimba subiectul gândirii prin comparație cu cel anterior.
4 Îe A-i zbura gândul A sări la o altă idee sau a-și pierde din neatenție, de oboseală sau din alte motive, șirul ideilor și a începe a se gândi la cu totul altceva.
5 Îe A-i trece multe gânduri prin cap A avea multe idei în general sau în legătură cu un anumit subiect.
6 Îlav Ca gândul și ca vântul Extrem de rapid.
7 Îlv A-și lua sau a-și muta gândul A nu se mai gândi.
8 Îvp; îe A fi sau a afla pe cineva într-un sau la un gând A fi de aceeași părere cu cineva.
9 Înv; îe A da în gând cu cineva A face cauză comună cu cineva.
10 Îvp; îe A da cu gândul A avea părerea că.
11 Îe A-i veni gândul să A-i veni ideea să.
13 Pop; îlv A-și pune în gând că.
14 Construit cu verbele sta, pune, cădea, rămâne; îe A sta pierdut sau dus ori a se pune, cădea, rămâne pe gânduri A fi într-o stare de meditare, de reflexiune adâncă, vecină uneori cu întristarea.
15 Îe; adeseori eufemistic A-l purta gândul departe A se gândi la lucruri mai puțin obișnuite, la lucruri depărtate, la persoane aflate la distanță și îndrăgite.
16 Îlv A sta pe sau, înv, în, ori, pop, la gânduri A chibzui.
17 Pop; îe A sta la gânduri A se gândi cu îngrijorare.
19 Fam; îs gânduri negre Gânduri 1 pesimiste.
20 Îe A-l cuprinde sau a-l frământa, a-l apăsa gânduri negre A deveni tot mai trist din cauza îngrijorării sau a unor reflecții triste.
21 Îe A-l apăsa gândul A-l preocupa mult, uneori obsedant, o idee.
22 Îlv A-l pune pe sau a-și face, pfm, a intra la, pop, a se lua de și a-l băga în gânduri A se îngrijora.
23 Îe; adesea folosită la afirmativ cu numai și la negativ cu decât A-i sta gândul la A fi preocupat exclusiv de ceva.
24 Înv; nob; după vsl промислєник; îls Purtare-de-înainte-gând Providență.
26 înv; îlv A-i spune sau a-i zice gând că.
28 Îe Nici cu gândul n-am gândit Nu m-am așteptat să se întâmple așa ceva.
29 Îe A bate cu gândul departe A-i merge mintea, a fi capabil de a înțelege lucruri dificile.
30 Îe Când cu gândul n-ai gândi Când nici nu te aștepți.
31 Pfm; îe A-i da sau a-i trece, a-i veni, a-i trăsni ceva prin gând A-i veni brusc o idee.
32 Fam; îlv A-i ieși din gând A uita.
33 Fam; îe A scoate ceva sau pe cineva din gând A izgoni din amintiri, din minte.
34 Îe A purta pe cineva în gânduri A se gândi intens la cineva din cauza grijii sau a iubirii pe care i-o poartă.
35 Înv; îla Ieșit din gând Înnebunit.
36 Pop; îe A-i fi în gând A ști că nu trebuie să uite ceva.
38 Îlv A avea de sau a-și pune în, a veni cu gând să, pop, a-l bate sau a-l paște, înv, a-i fi gândul să.
39 Îlav Cu gând să Cu intenție să.
40 Pfm A-și lua sau a-și muta gândul A renunța la orice speranță din pricină că și-a schimbat sau i s-au năruit intențiile, planurile.
41 Îs gând bun Intenții bune.
42 Îs gând rău Intenții rele.
43 Îe A veni cu gând bun sau, rar, gând rău A apărea la cineva cu intenții bune sau rele.
44 Pfm A pune cuiva gând rău A plănui ceva rău contra cuiva.
46 Pop; îe Cu un gând să se ducă și cu zece nu Mai curând indecis decât hotărât.
47 Îvp; îe A-și pune în gând A lua hotărârea să.
49 Îe A face ceva cu gând că A întreprinde ceva având părerea că.
51 Îe A face pe sau după gândul cuiva A face pe placul cuiva.
52 Pop; îc gândul dracului sau gândul mâții Un tip de horă la nuntă.
GÂND gânduri n.
* Ca gândul foarte repede.
A-l frământa sau a-l apăsa pe cineva gândul a fi obsedat de un gând.
* A sta dus pe gânduri a cădea pe gânduri a medita la ceva.
A sta la gânduri a șovăi.
A pune pe cineva pe gânduri a îngrijora.
Nici cu gândul fără a bănui ceva; pe neașteptate.
* A-i da sau a-i veni, a-i trece în sau prin gând a-i veni brusc o idee.
În gând fără a rosti cuvintele în voce.
* A-și pune în sau de gând a hotărî.
A pune gând rău cuiva a avea intenții rele față de cineva.
A fi într-un gând cu cineva a avea aceleași dorințe.
A-l paște un gând a-l preocupa o idee.
Ce gânduri ai despre aceasta? 6 Senzație de satisfacere a gustului; voie; chef; plăcere; plac.

GRAMATICA cuvântului gând?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului gând.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul gând poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul gând sa indeplinească rolul de: substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul gând are forma: gânduri
VEZI PLURALUL pentru gând la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE gând?
Vezi cuvântul gând desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul gând?
[ gând ]
Se pare că cuvântul gând are o silabă

EXPRESII CU CUVÂNTUL gând
Inţelegi mai uşor cuvântul gând dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Pe cineva gândul = a preocupa, a obseda pe cineva o idee
A-și lua sau a-și muta gândul = a nu se mai gândi; a renunța la orice speranță
Ca gândul = extrem de repede
pe gânduri = absorbit de ceva intim, nelegat de realitatea imediată
A sta pe sau la gânduri = a chibzui, a reflecta mult; a șovăi
A pune pe cineva pe gânduri = a îngrijora pe cineva
La gânduri = a se îngrijora
A-i sta gândul la ceva = a fi preocupat de ceva
Nici cu gândul n-am gândit = nici nu m-am așteptat la asta, n-am crezut că se va întâmpla aceasta
Când cu gândul n-ai gândi = când nici nu te aștepți
A-i da sau a-i trece, a-i veni cuiva ceva prin sau în gând = a-i veni cuiva brusc o idee
A-și pune în gând = a lua hotărârea să
A pune cuiva gând rău = a avea intenții rele față de cineva
gândul = a intenționa, a plănui să
Pe cineva gândul = a preocupa, a obseda pe cineva o idee
A-și lua sau a-și muta gândul = a nu se mai gândi; a renunța la orice speranță
Ca gândul = extrem de repede
pe gânduri = absorbit de ceva intim, nelegat de realitatea imediată
A sta pe sau la gânduri = a chibzui, a reflecta mult; a șovăi
A pune pe cineva pe gânduri = a îngrijora pe cineva
La gânduri = a se îngrijora
A-i sta gândul la ceva = a fi preocupat de ceva
Nici cu gândul n-am gândit = nici nu m-am așteptat la asta, n-am crezut că se va întâmpla aceasta
Când cu gândul n-ai gândi = când nici nu te aștepți
A-i da sau a-i trece, a-i veni cuiva ceva prin sau în gând = a-i veni cuiva brusc o idee
A-și pune în gând = a lua hotărârea să
A pune cuiva gând rău = a avea intenții rele față de cineva
gândul = a intenționa, a plănui să

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL gând

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A se strica calimera?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a face socoteala, a număra
limba turcă kira
a se strica prietenia
consoană șuierătoare sau siflantă
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app