eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție hotar


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Hotar [ ho-tar ]
VEZI SINONIME PENTRU hotar PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului hotar în mai multe dicționare

Definițiile pentru hotar din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru HOTAR:
HOTÁR, hotare, substantiv neutru

1. Linie de demarcație care desparte o țară de alta ( vezi graniță, frontieră), o proprietate de alta ( vezi hat, răzor, mejdină) sau un sat, un oraș de altul. Gonașii îi ajunseră tocmai cînd treceau hotarul. NEGRUZZI, S. I 158. Punea hotar pămîntului dăruit culmele dealurilor. id. ib. 273. Săi, Ștefane, la hotare, C-a intrat sabie-n țară. ALECSANDRI, P. P. 170.
       • Locuţiune adverbiala Peste (sau dincolo de) hotar (sau hotare) = în țară străină. Un frate mai mare m-a luat cu el peste hotare... A murit bădița, ș-am rămas singur pe lume. SADOVEANU, O. VII 22. A să ne scoată leșii din țara noastră, bădică, și să ne ducă robi peste hotar. ALECSANDRI, T. II 34. Floare albă din păhar, Badea mi-i peste hotar. HODOȘ, P. P. 46.

2. figurat Limită, margine, capăt. Mănia grădinarului trecu orice hotare. ISPIRESCU, L. 152. La cel ce în carcere plînge amar Și blestemă cerul și soartea, La neagra-i durere îi pune hotar. EMINESCU, O. I

11. Frunză verde oțetar, Cîntă cucul în stejar, Să pui grijilor hotar. BELDICEANU, P. 95.
       • (Rar) Hotarul vederilor = orizont. Peste întinderile de la hotarul vederilor jucau valurile apei morților. SANDU-ALDEA, U. P. 57.
       • locuțiune adjectiv Fără (de) hotar = nesfîrșit, nemărginit. În noaptea fără de hotar Mișcăm într-una, Aproape în zadar. CAMIL PETRESCU, vezi 17.

3. Moșie, proprietate (mare); prin extensie regiune, țară, ținut. De cîteva zile văzuse destule și auzise de asemeni, ca să se convingă că toate în acest hotar... au o pulsație proprie. SADOVEANU, Z. C. 72. S-au iscat mărturii precum că noi de ani de zile împingem vitele noastre la pășune pe hotarul Murgenilor. id. O. VII 104. Iar la ospăț! Un rîu de vin! Mai un hotar tot a fost plin De mese. COȘBUC, P. I 57. Acum sîntem în hotarul tatii. RETEGANUL, P. III 16.
♦ (Transilvania) Teritoriul (cu pămînt arabil, pășuni, păduri etc.) al unei comune. Satul părea mititel... Hotarul însă se întindea atît de mare, încît Ion nu se mai sătura privindu-l. REBREANU,

I. 50.

– plural și: (regional) hotară (EMINESCU, O. IV 111).

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

HOTAR
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru HOTAR:
HOTÁR, hotare, substantiv neutru

1. Linie de demarcație care desparte o țară de alta; frontieră, graniță.
       • Piatră de hotar = piatră, stâlp prin care se indică un hotar.
♦ Linie care desparte o proprietate de alta sau o așezare de alta.

2. figurat Limită, margine, capăt, sfârșit.

3. Moșie, proprietate (mare); prin extensie regiune, țară.
♦ (regional) Teritoriu în proprietatea (locuitorilor) unei comune.

– Din limba maghiară határ.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

HOTAR
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru HOTAR:
HOTÁR, hotare, substantiv neutru

1. Linie de demarcație care desparte o țară de alta; frontieră, graniță.
       • Piatră de hotar = piatră, stâlp prin care se indică un hotar.
♦ Linie care desparte o proprietate de alta sau o așezare de alta.

2. figurat Limită, margine, capăt, sfârșit.

3. Moșie, proprietate (mare); prin extensie regiune, țară.
♦ (regional) Teritoriu în proprietatea (locuitorilor) unei comune.

– Din limba maghiară határ.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

HOTAR
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru HOTAR:
HOTAR s.

1. frontieră, graniță, limită teritorială, (învechit și popular) margine, (învechit) confinii (la plural), cordon, fruntarie, miezuină. (hotar al unui stat.)

2. hat, răzor, (regional) călușire, dorjincă, forgașă, hașpor, mejdă, mejdină, meșghie, slog, (Transilvania) metă, miezuină. (hotar între două ogoare.)

3. graniță, limită, margine, (învechit) termen. (Se păstrează între hotar rezonabile.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

HOTAR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru HOTAR:
HOTÁR hotare n.

1) Linie de demarcație care desparte o țară de alta; graniță; frontieră.
       • Peste hotare în străinătate.

2) Linie de demarcație între două proprietăți sau între două porțiuni de teren.

3) figurat Punctul cel mai îndepărtat; margine; extremă.
       • Fără hotare nesfârșit; nețărmuit. /<ung. határ

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

hotar
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru hotar:
hotar n.

1. semn servind a despărți două moșii;

2. limită (și figurat): mânia grădinarului trecu orice hotar; o jale fără margini, un dor fără hotar AL.

3. marginile unei țări, graniță: hotarele României;

4. (poetic) margine în genere: să strâng în brațe vieața-mi pe a zilelor hotare AL. [Ung. HATÁR].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

hotar
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru hotar:
hotár n., plural e (ung. határ, despre germana dialect hotter, gard de nuĭele împletite, hotte, coș de vărguțe. Și vechea slavă sîrb. poloneză rut. Bern. 1, 386). Limită între moșiĭ orĭ țărĭ.

– În vest otar. vezi frontieră, graniță.

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

hotar
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru hotar:
hotar, hotare substantiv neutru (învechit) nota cinci.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

hotar
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru hotar:
hotár substantiv neutru, plural hotáre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

hotar
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru hotar:
hotár substantiv neutru, plural hotáre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'HOTAR'
HOTÂCÂÍhotánăhoțánehotăníHOTÁRHOTĂRÂREHotărâtHotărâtorhotărâtúră

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL hotar
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului hotar dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Hotar al unui stat.
Hotar între două ogoare.
Se păstrează între hotar rezonabile.
HOTÁR hotare n.
       • Peste hotare în străinătate.
       • Fără hotare nesfârșit; nețărmuit.

GRAMATICA cuvântului hotar?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului hotar.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul hotar poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul hotar sa indeplinească rolul de: substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul hotar are forma: hotáre
VEZI PLURALUL pentru hotar la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE hotar?
Vezi cuvântul hotar desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul hotar?
[ ho-tar ]
Se pare că cuvântul hotar are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL hotar
Inţelegi mai uşor cuvântul hotar dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Locuţiune adverbiala Peste sau dincolo de hotar sau hotare = în țară străină
Rar Hotarul vederilor = orizont
locuțiune adjectiv Fără de hotar = nesfîrșit, nemărginit
Piatră de hotar = piatră, stâlp prin care se indică un hotar
Piatră de hotar = piatră, stâlp prin care se indică un hotar

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL hotar

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: ♦ viermi inelați?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
plantă erbacee cu frunze pețiolate și flori albe lamium album
miezul varietății dulcis, de culoare alb-gălbuie, comestibil, utilizat pe scară largă în cofetărie, întreg, prăjit, caramelizat sau efilat, iar sub formă de pudră pentru realizarea de diverse paste marțipan și creme; b migdale amare
viermi al căror corp este alcătuit dintr-un șir de inele 5
acid oxigenat al clorului, folosit ca oxidant
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app