eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție impolitete


PROPOZIȚIISINONIMEANTONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Impoliteţe [ im-po-li-te-ţe ]
VEZI SINONIME PENTRU impoliteţe PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului impolitete în mai multe dicționare

Definițiile pentru impolitete din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru IMPOLITEȚE:
IMPOLITÉȚE substantiv feminin (Și în forma impoliteță) Lipsă de politețe; vorbă sau faptă nepoliticoasă; necuviință, nepolitețe. Ei ne rugară atîta, încît ar fi fost o impoliteță din partea noastră să nu primim. BOLINTINEANU, O. 296.

– Variantă: impolitéță substantiv feminin

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



IMPOLITEȚE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru IMPOLITEȚE:
IMPOLITEȚE substantiv bădărănie, grosolănie, indelicatețe, mahalagism, mitocănie, mîrlănie, mojicie, necuviință, nepolitețe, țărănie, vulgaritate, (popular) mocofănie, mocofănism, (regional) modorănie, (învechit) grosime, rîtănie, (rar figurat) necioplire.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

IMPOLITEȚE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru IMPOLITEȚE:
IMPOLITÉȚE, (2) impoliteți, substantiv feminin

1. Lipsă de politețe.

2. Faptă, atitudine sau comportare nepoliticoasă; necuviință, mojicie, bădărănie. [Variante: impolitéță substantiv feminin]

– Din limba franceza impolitesse.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

IMPOLITEȚE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru IMPOLITEȚE:
IMPOLITÉȚE, impoliteți, substantiv feminin Lipsă de politețe; faptă, atitudine sau comportare nepoliticoasă; necuviință, mojicie, bădărănie. [Variante: impolitéță substantiv feminin]

– Din limba franceza impolitesse.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a



IMPOLITEȚE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru IMPOLITEȚE:
IMPOLITÉȚE impolitetei forme

1) Lipsă de politețe; necuviință.

2) Atitudine sau comportare nepoliticoasă. [G.-D. impoliteții; plural și impolitețuri] /<fr. impolitesse[1]
Forme diferite ale cuvantului impolitete: impolitetei

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

impolitețe
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru impolitețe:
!impolitéțe substantiv feminin, articulat impolitéțea, genitiv dativ impolitéți, articulat impolitéții; (manifestări) plural impolitéți
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

IMPOLITEȚE
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru IMPOLITEȚE:
IMPOLITÉȚE substantiv feminin Mojicie, necuviință. [Variante impoliteță substantiv feminin / conform limba franceza impolitesse].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

IMPOLITEȚE
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru IMPOLITEȚE:
IMPOLITÉȚE substantiv feminin lipsă de politețe, mojicie, necuviință. (< limba franceza impolitesse)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

Impolitețe
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Impolitețe:
Impolitețe ≠ politețe, gentilețe[1]
Definiție sursă: Dicționar de antonime

impolitețe
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru impolitețe:
impolitéțe substantiv feminin politețe[1]
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'IMPOLITETE'
împodobitórîmpogodéscîmpolátIMPOLITÉȚĂImpolitețeimpolíticîmponcíÎMPONCIȘÁÎMPONCIȘÁRE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL impolitețe
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului impolitețe dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
IMPOLITÉȚE impoliteței forme 1 Lipsă de politețe; necuviință.



GRAMATICA cuvântului impolitețe?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului impolitețe.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul impolitețe poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul impolitețe sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul impolitețe are forma: impolitéți
VEZI PLURALUL pentru impolitețe la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE impoliteţe?
Vezi cuvântul impoliteţe desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul impoliteţe?
[ im-po-li-te-ţe ]
Se pare că cuvântul impoliteţe are cinci silabe



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL impolitețe

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Plutonier adjutant?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
ecotip
palat moale, vălul palatului; vălul palatului vezi văl palatin
cel mai mare grad de subofițer, imediat superior plutonierului-major; persoană care are acest grad
a închide
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app