 | as |
|
| Loc [ loc ] VEZI SINONIME PENTRU loc PE ESINONIME.COM definiția cuvântului loc în mai multe dicționareDefinițiile pentru loc din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru LOC: LOC, locuri, substantiv neutru I. 1. Porțiune determinată în spațiu. S-au depărtat mult de locul luptei. SAHIA, N. 45. Aici, la loc răcoritor, Sfîrșit stetea acum. COȘBUC, P. I 227. Îl făcu să-i rămîie tălpile lipite de locul unde sta. ISPIRESCU, L. 35. • Locuţiune adverbiala De pe loc = stînd, fără a se mișca. Faci reclamă mergînd sau de pe loc? SAHIA, N. 104. Din loc = de acolo de unde este sau se află cineva sau ceva. Stă neadormit... fără să se clintească din locuțiune CREANGĂ, P. 311. Nici că m-ar clinti din locuțiune ALECSANDRI, P. II 13. În loc = a) pe aceeași bucată de pămînt. Se izbește de un grup de doi mineri care tocmai intrau în dreapta și se învîrtește în locuțiune DAVIDOGLU, M. 21. S-a-ntors în loc și a voit să plece. CARAGIALE, P. 96. Caii-n neastîmpăr frămîntă-n loc pămîntul. ALECSANDRI, P. III 220; b) (în legătură cu verbele «a sta», «a se opri») încetînd mișcarea într-un anumit loc, neclintit. Sta în loc uimită văzînd frumusețile cîmpului. ISPIRESCU, L. 17. Cînd a intrat Abu-Hasan, cu fetele cîntînd în urma lui, a stat o clipă în loc, aiurit de atîtea minunății. CARAGIALE, O. III 72. (expresie) A-i sta cuiva mintea în loc = a nu mai înțelege nimic; a rămîne foarte mirat, năucit,; c) (cu sens temporal) îndată, imediat. O schijă de obuz... Retează capul lui Cobuz Și-n loc ne curmă jocul. ALECSANDRI, P. III 439. La loc = (local și modal) acolo (și așa) unde (și cum) era mai înainte. Deschise saltarul biroului și băgă în el călimara tun. Închise la loc și în urmă rămase în picioare. SAHIA, N. 77. Fata Împăratului-Roș, în vălmășagul acesta, răpede pune capul lui Harap-Alb la locuțiune CREANGĂ, P. 278. Copiliță, nu mă spune, Că puiul la loc l-oi pune. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 378. (expresie) A-i veni (cuiva) inima la loc = se spune cînd cineva prinde curaj după un moment de emoție sau de spaimă. Încă fiind acolo, văzu cum înflorește pomul, cum îi cade florile și cum roadele se arată iarăși. Atunci îi mai veni inima la locuțiune ISPIRESCU, L. 72. A pune pe cineva la locul lui = a pune pe cineva la punct; a-l repezi. (termen militar) La loc comanda (sau – în comenzi de gimnastică – mișcarea), se spune cînd se anulează o comandă greșit dată (sau o mișcare greșit făcută, revenindu-se la poziția de pornire). La un loc = laolaltă, împreună. Pe urmă, ar mai fi de strîns la un loc, Toate inimile tinere, proaspete, Și de încins un foc. DEȘLIU, G. 10. Îmblă și ei mai cîte mulți la un locuțiune CREANGĂ, P. 121. Cînii latră la un locuțiune ALECSANDRI, P. III 8. Pe loc = a) (local) unde este cineva sau ceva. Voi, stînd aici pe loc, vă găsirăți rostul. BENIUC, vezi 25. Să se ducă la părinți?... Să rămîie pe loc? CREANGĂ, P. 89. (expresie) A sta pe loc = a se opri (din drum), a nu se (mai) mișca. Un străin... în calea fetei pe loc stătu. ALECSANDRI, P. I 23. Pe loc repaus = comandă militară indicînd ieșirea din poziția de exercițiu a soldatului și adoptarea unei poziții mai libere fără a părăsi locul pe care-l ocupă în formația respectivă; b) pe aceeași bucată de pămînt. Flăcăii... țopăie pe loc, ridicînd tălpile. REBREANU, I. 12; c) (temporal) pe dată, îndată, imediat. Tocmai visam, rosti el cu oarecare greutate, dar am uitat pe locuțiune SADOVEANU, P. M. 310. Muri pe locuțiune ISPIRESCU, L. 319. Pe loc li s-au muiet ciolanele. CREANGĂ, P. 251. (Regional) De loc = imediat. Pînă într-un loc (sau la un loc) = (local) pînă la un punct; (temporal) pînă la un moment. În (sau peste) tot locul = pretutindeni. El în tot locul se întinde. CONACHI, P. 272. Din loc în loc = a) de colo pînă colo, încoace și încolo (fără astîmpăr, fără odihnă). Umblînd din loc în loc, m-am rătăcit. CREANGĂ, P. 288. Povestesc... cum i-a amăgit pasărea vicleană, cum i-a purtat din loc în locuțiune ODOBESCU, S. III 17; b) din distanță în distanță, ici și colo. Pe une(le) locuri = ici și colo, pe alocuri. Omătul se pusese pe une-locuri pînă la brîu. CREANGĂ, A. 30. Din capul locului vezi cap. • Expresia: A o lua (sau a porni) din loc vezi lua. A-și afla locul = a se aciua undeva, a se stabili. A nu-și mai afla (sau găsi sau a nu-l ține, a nu-l mai încăpea pe cineva) loc(ul) = a nu avea astîmpăr sau odihnă; a fi neliniștit, agitat. Grija călătoriei îl pusese într-un neastîmpăr, că nu-și mai găsea loc, nu se mai gîndea ce face. BASSARABESCU, vezi 40. Supărat, nu-și afla acuma locuțiune SBIERA, P. 258. Începu a sălta și a juca de bucurie, de nu-l mai încăpea locul. ISPIRESCU, U. 110. Nu mă ține locul de bucurie... îmi vine tot să cînt și să joc. ALECSANDRI, T. 272. A nu mai avea loc de cineva, se spune despre cineva care stă în calea cuiva sau care face mizerii cuiva, îl persecută, îi pricinuiește neajunsuri. A sta (sau a se ține, a rămîne) locului = a se opri undeva, a sta neclintit, a rămîne în nemișcare. Nu e bine cînd stai locului. CREANGĂ, P. 241. Iar noi locului ne ținem, Cum am fost așa rămînem. EMINESCU, O. I 124. Tătari stînd locului Și frigînd un miel furat. ALECSANDRI, P. III 414. A sta la un loc = a sta liniștit. Cum îl rabdă locul? se spune despre un om rău care are purtări rele. A muta din loc = a deplasa, a duce în altă parte. Noi le mutăm [buțile] din loc, ea nu va ști și va bea numai apă. EMINESCU, N. 10. (A merge, a veni, a pleca etc.) la fața locului = (a se deplasa) acolo unde s-a întîmplat ceva. Comisia a plecat la fața locului pentru a ancheta incidentul. (Glumeț) Cocostîrci, pe catalige, Vin la fața locului. TOPÎRCEANU, B. 47. O palmă de loc = o distanță mică, o depărtare pe care n-o bagi în seamă. De la Neamț la Fălticeni... era pentru noi o palmă de locuțiune CREANGĂ, A. 116. Loc sigur = loc adăpostit de primejdii, loc în care ceva sau cineva se găsește în siguranță. O am pusă acasă la păstrare... dar știi, la loc sigur. CARAGIALE, O. I 167. Loc geometric vezi geometric. Bucată de pămînt; porțiune de teren delimitată, avînd o anumită destinație, (în special) pămînt cultivabil, proprietate agrară, ogor, cîmp. Le-a dat locuri, le-a dat case, le-a dăruit pămînturi. STANCU, despre 89. Locu-i bun, moșia-mi place. ȘEZ. I 235. Dragi-mi sînt boii și locul. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 438. • Loc de casă = teren destinat pentru clădirea unei case. Loc viran = teren (mai ales la oraș) fără clădiri pe el. Loc de veci = proprietate asupra unei mici bucăți de pămînt într-un cimitir; mormînt. ♦ Ținut, regiune; prin extensie țară. De pe-aceste locuri eu Nu m-aș duce niciodată. COȘBUC, P. II 169. Pasărea ce pleacă în locuri depărtate Se-ntoarce iar în țara de unde a plecat. BOLINTINEANU, O. 4. Clima acestui loc nu este mai călduroasă decît a noastră. GOLESCU, Î. 158. ♦ Punct oarecare dintr-o regiune, așezare omenească, localitate. Numele de locuri ale unei regiuni oarecare pot fi studiate din diverse puncte de vedere, după preocupările celui care le cercetează. IORDAN, N. L. III. ♦ (Uneori determinat prin «de naștere») Regiunea, țara în care s-a născut cineva, din care se trage cineva. vezi origine, obîrșie. (Mai ales în expresie) (A fi) de loc sau din partea locului = (a fi) născut în..., originar din...; prin extensie autohton. Ea-i de loc din părțile deschise de la Prut și-acolo lumea-i altfel, între holde și-n soare. SADOVEANU, B. 36. Noi sîntem de loc din București. SEVASTOS, N. 112. Numai armăsari și iepe sînt primiți să alerge; cai nu, și nu de alt soi decît de locuțiune NEGRUZZI, S. I 36. De locul lui (sau ei) = originar. Era de la Piatra de locul ei. CREANGĂ, P. 114. (Rar) Perioadă de timp. Omul cuprinde un loc în verb reflexiv:eme. EMINESCU. N. 53. 2. (Mai ales articulat) Spațiu rezervat pentru a fi ocupat de cineva sau de ceva. Să încuie bine și să ascundă cheia la locul ei. REBREANU, R. I 243. Aci e locul de întîlnire a trei buni camarazi și prieteni. CARAGIALE, O. II 227. Vezi tu buțile aste două? Una-i cu apă, alta cu putere. Să le mutăm una-n locul alteia. EMINESCU, N. 10. • Expresia: A lua loc = a se așeza (I 1). Intră în sală și luă loc între ceilalți. ▭ Vă rog să luați locuțiune Domnul secretar trebuie să vină numaidecît. DEMETRIUS, C. 27. A-și face loc = a da la o parte (pe cineva sau ceva) spre a putea trece înainte, a pătrunde undeva, a-și croi un drum. Stroie își făcea loc, cu trupul lui mare. SADOVEANU, O. VII 94. Iar eu, făcîndu-mi loc printre dame... am alergat la celalalt capăt. NEGRUZZI, S. I 38. A face loc = a se da la o parte, a se feri ca să se așeze sau să treacă cineva, a lăsa pe altul înainte. Zîmbind fericită, cu ochii febrili, îi făcu loc doctorului pe pat. BART, E. 384. Îi făcu loc pe poartă. BUJOR, S. 71. Se așeză în căruță făcînd loc și lui Dumitru. CONTEMPORANUL, III 653. (A fi) la locul lui = (a fi) așa cum se cuvine, unde se cuvine (să stea); cu rost, cu chibzuială, potrivit. Cînd da cîte-o vorbă dintr-însul, vorba era vorbă, la locul ei. CREANGĂ, P. 142. Ca tot ce nu e la locu-i, va cădea trufia lor. ALEXANDRESCU, P. 139. Vorbește... la locu lui. ȘEZ. II 72. A ține loc de ceva (sau locul cuiva) = a înlocui, a suplini ceva (sau pe cineva), a îndeplini funcția de... Anunțul ține loc de invitație. ▭ Gîtul unui clondiri ce ținea loc de sfeșnic. EMINESCU, N. 41. ♦ Loc de muncă (sau de producție) = clădirea, mașina etc. sau întreprinderea ori instituția în care (sau la care) lucrează cineva. Congresul al III-lea al P.C.R. (1924) a hotărît ca organizațiile de partid să fie constituite pe baza locului de producție, pe întreprinderi pentru a putea conduce luptele de fiecare zi ale clasei muncitoare. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 8, 94. 3. Pasaj într-o scriere; publicație (revistă, volum) unde a apărut un anumit pasaj, o relatare. Amănunte la locul citat. • Loc comun vezi comun. II. 1. Slujbă în care funcționează cineva; serviciu, post, funcție. Locul în uzină nu și l-a mai reluat. SAHIA, N. 35. Grăbit... îi răspunse: La noi e ocupat tot locul. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 10. Mai sînt încă șapte ministere; or să se mai ivească locuri. CARAGIALE, O. II 244. 2. Situație, poziție (ocupată de cineva). • Expresia: (A se pune) în locul cuiva = (a-și imagina, a-și închipui că este) în situația altei persoane; a privi o chestiune din punctul de vedere al altcuiva. Ei, dar ăsta să mă-nfrunte?... Punte Un moment în locul meu! TOPÎRCEANU, M. 80. III. Prilej, ocazie, moment potrivit. Nu e loc de glumit. • Expresia: A da loc la... = a duce la..., a avea drept urmare, a provoca. Intervenția a dat loc la discuții înflăcărate. A fi locul = a fi cazul, a fi nimerit, a fi potrivit cu împrejurarea. Nu era locul să vorbim acolo, în capul scărilor. C. PETRESCU, S. 166. Nu aci este locul să judecăm dacă aceasta [libertatea presei] spre folosul sau paguba publicului romînesc a fost. CARAGIALE, O. III 216. (Despre un eveniment) A avea loc = a se întîmpla, a se petrece, a se produce. În acelea verb reflexiv:emi a avut loc întîmplarea. RETEGANUL, P. I 11. IV. (În locuţiune adverbiala) De loc = nicidecum, de fel. Era mișel? – Ba nu, de locuțiune COȘBUC, P. I 229. Făr-a-nceta de loc, Pășesc tot înainte sub viscolul de foc. ALECSANDRI, P. III 222. Dă loc nu mai aștepta. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 496. (Repetat spre a accentua negația) Nu se domirea de loc, de loc, ca ce să însemneze un asemenea vis. ISPIRESCU, L. 231. În loc de... sau (locuțiune prepoziție) în locul..., arată o înlocuire, o substituire. O beșică-n loc de sticlă e întinsă-n ferestruie. EMINESCU, O. I 84. Primăvara cu lăcrămioare În locul iernii vine zîmbind. ALECSANDRI, P. II 79. În locul fericirii capătă pizmă. NEGRUZZI, S. I 56. • locuțiune conjuncție În loc să... (sau de a...), arată raportul adversativ, de opoziție între două propoziții. În loc să asculte rugăciunea, dete drumul ogarului. ISPIRESCU, L. 296. În loc să iasă la drum, dă de un heleșteu. CREANGĂ, P. 46. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru LOC: LOC, locuri, substantiv neutru I. 1. Punct, porțiune determinată în spațiu. • Locuţiune adverbiala Din (sau de pe) loc = de acolo de unde este sau se află cineva, stând nemișcat, fără a se deplasa. În (sau pe) loc = a) pe aceeași bucată de pământ, acolo unde se află cineva sau ceva; b) neclintit; c) imediat, într-o clipă. • Expresia: Pe loc repaus = comandă militară indicând ieșirea din poziția de nemișcare a soldatului și adoptarea unei poziții mai libere. A-i sta cuiva mintea în loc, se spune când cineva se află în fața unui lucru de neînțeles, pe care nu-l poate cuprinde cu mintea. A sta pe loc = a se opri (din mers). La loc = acolo unde era mai înainte, unde stătea de obicei. • Expresia: A-i veni (cuiva) inima (sau sufletul) la loc = a i se potoli (cuiva) emoția, a se liniști; a-i trece spaima. A pune pe cineva la locul lui = a-i da cuiva o lecție de bună-cuviință, a arăta cuiva ce se cuvine și ce nu. (familial) La loc comanda (sau mișcarea), se spune pentru a reveni asupra unei dispoziții (sau asupra unei mișcări greșite). La un loc = împreună, laolaltă. Până într-un (sau la un) loc = până la un punct sau până la un moment; într-o măsură oarecare. În (sau peste) tot locul = pretutindeni. Din loc în loc (sau dintr-un loc într-altul) = a) de colo până colo, încoace și încolo; b) din distanță în distanță, ici și colo. Pe unele (sau, rar, une) locuri = ici și colo, pe alocuri. • Expresia: A o lua (sau a porni) din loc = a pleca de undeva. A nu-și (mai) afla (sau găsi) locul sau a nu-l (mai) ține (sau încăpea) pe cineva locul = a nu mai avea astâmpăr sau odihnă; a fi nerăbdător, neliniștit. A nu (mai) avea loc de cineva = a) a fi incomodat de cineva; b) a se lega mereu de cineva, a-i pricinui neajunsuri. A sta (sau a se ține, a rămâne, a încremeni) țintuit locului (sau pe loc, în loc) = a sta neclintit, fără să se miște. A sta la un loc = a sta liniștit, a fi cuminte. A muta din loc = a duce în altă parte. (A merge, a veni, a pleca etc.) la fața locului = (a se deplasa) acolo unde s-a întâmplat ceva (pentru a face cercetări). O palmă de loc = o distanță mică. ♦ (popular) Bucată de pământ (cultivabil). • Loc de casă = teren destinat pentru construcție. Loc de veci = teren într-un cimitir aflat în proprietatea cuiva și destinat pentru morminte sau cavouri. ♦ Regiune; ținut; prin extensie țară. ♦ Așezare omenească, localitate; regiunea, țara, localitatea în care s-a născut cineva. • Expresia: (A fi) de loc (sau de locul lui ori al ei etc.) din... sau din partea locului = (a fi) originar din... sau din regiunea unde se află cineva. 2. Spațiu ocupat de cineva sau de ceva. • Loc de muncă (sau de producție) = parte din suprafața unei unități economice în care un lucrător sau un grup de lucrători execută anumite operații în vederea obținerii producției, folosind în acest scop utilaj și echipament tehnic corespunzător. Loc de muncă = întreprindere sau instituție în care o persoană își desfășoară activitatea în mod obișnuit. • Expresia: A lua loc = a se așeza. Ia loc! = șezi! A-și face loc = a-și croi un drum, a răzbate. A face loc = a se da la o parte pentru a permite trecerea cuiva sau a ceva. (A fi) la locul lui = (a fi) așa cum se cuvine. 3. Pasaj într-o scrisoare; publicație în care a apărut un anumit lucru. II. 1. Slujbă, post2; funcție. 2. Situație socială a cuiva; prin generalizare situație. • Loc comun vezi comun. • Expresia: (A se pune) în locul cuiva = (a se închipui) în situația cuiva (pentru a-l putea înțelege). III. Moment potrivit; prilej, ocazie. • Expresia: A da loc la... = a avea drept urmare; a determina, a provoca. A fi locul = a fi cazul, a fi nimerit. A avea loc = a se întâmpla, a se produce. Din capul locului = de la început. IV. (În expresie) În loc de... sau în locul..., se spune pentru a arăta o înlocuire, o substituire. În loc să... (sau de a...), se spune pentru a arăta raportul de opoziție dintre două idei, două acțiuni etc. – latina locus. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru LOC: LOC, locuri, substantiv neutru I. 1. Punct, porțiune determinată în spațiu. • Locuţiune adverbiala Din (sau de pe) loc = de acolo de unde este sau se află cineva, stând nemișcat, fără a se deplasa. În (sau pe) loc = a) pe aceeași bucată de pământ, acolo unde se află cineva sau ceva; b) neclintit; c) imediat, într-o clipă. (expresie) Pe loc repaus = comandă militară indicând ieșirea din poziția de nemișcare a soldatului și adoptarea unei poziții mai libere. A-i sta cuiva mintea în loc, se spune când cineva se află în fața unui lucru de neînțeles, pe care nu-l poate cuprinde cu mintea. A sta pe loc = a se opri (din mers). La loc = acolo unde era mai înainte, unde stătea de obicei. (expresie) A-i veni (cuiva) inima (sau sufletul) la loc = ai se potoli (cuiva) emoția, a se liniști; a-i trece spaima. A pune pe cineva la locul lui = a-i da cuiva o lecție de bună-cuviință, a arăta cuiva ce se cuvine și ce nu. (familial) La loc comanda (sau mișcarea), se spune pentru a reveni asupra unei dispoziții (sau asupra unei mișcări greșite). La un loc = împreună, laolaltă. Până într-un (sau la un) loc = până la un punct sau până la un moment; într-o măsură oarecare. în (sau peste) tot locul = pretutindeni. Din loc în loc (sau dintr-un loc într-altul) = a) de colo până colo, încoace și încolo; b) din distanță în distanță, ici și colo. Pe unele (sau, rar, une) locuri = ici și colo, pe alocuri. • Expresia: A o lua (sau a porni) din loc = a pleca de undeva. A nu-și (mai) afla (sau găsi) locul ori a nu-l (mai ține) (sau încăpea) pe cineva locul = a nu mai avea astâmpăr sau odihnă; a fi nerăbdător, neliniștit. A nu (mai) avea loc de cineva = a) a fi incomodat de cineva; b) a se lega mereu de cineva, a-i pricinui neajunsuri. A sta (sau a se ține, a rămâne, a încremeni) țintuit locului (sau pe loc, în loc) = a sta neclintit, fără să se miște. A sta la un loc = a sta liniștit, a fi cuminte. A muta din loc = a duce în altă parte. (A merge, a veni, a pleca etc.) la fața locului = (a se deplasa) acolo unde s-a întâmplat ceva (pentru a face cercetări). O palmă de loc = o distanță mică. ♦ (popular) Bucată de pământ (cultivabil). • Loc de casă = teren destinat pentru construcție. Loc de veci = teren într-un cimitir aflat în proprietatea cuiva și destinat pentru morminte sau cavouri. ♦ Regiune; ținut; prin extensie țară. ** Așezare omenească, localitate; regiunea, țara, localitatea în care s-a născut cineva. • Expresia: (A fi) de loc (sau de locul lui ori al ei etc.) din... sau din partea locului = (a fi) originar din... sau din regiunea unde se află cineva. 2. Spațiu ocupat de cineva sau de ceva. • Loc de muncă (sau de producție) = parte din suprafața unei unități economice în care un lucrător sau un grup de lucrători execută anumite operații în vederea obținerii producției, folosind în acest scop utilaj și echipament tehnic corespunzător. Loc de muncă = întreprindere sau instituție în care o persoană își desfășoară activitatea în mod obișnuit. • Expresia: A lua loc = a se așeza. Ia loc! = șezi! A-și face loc = a-și croi un drum, a răzbate. A face loc = a se da la o parte pentru a permite trecerea cuiva sau a ceva. (A fi) la locul lui = (a fi) așa cum se cuvine. 3. Pasaj într-o scrisoare; publicație în care a apărut un anumit lucru. II. 1. Slujbă, post2; funcție. 2. Situație socială a cuiva; prin generalizare situație. • Loc comun vezi comun. • Expresia: (A se pune) în locul cuiva = (a se închipui) în situația cuiva (pentru a-l putea înțelege). III. Moment potrivit; prilej, ocazie. • Expresia: A da loc la... = a avea drept urmare; a determina, a provoca. A fi locul = a fi cazul, a fi nimerit. A avea loc = a se întâmpla, a se produce. Din capul locului = de la început. IV. (În expresie) în loc de... sau în locul..., se spune pentru a arăta o înlocuire, o substituire. în loc să... (sau de a...), se spune pentru a arăta raportul de opoziție dintre două idei, două acțiuni etc. – latina locus. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru LOC: LOC locuri n. 1) Punct sau porțiune determinată în spațiu. • A lua loc a se așeza. A-și face loc a-și croi drum. A face (cuiva) loc a se da la o parte pentru a trece sau a se așeza cineva. A ține locul a înlocui pe cineva. A umbla din loc în loc a umbla dintr-o parte în alta. Din capul locului de la început. A se opri în loc a se opri brusc. A-i sta cuiva mintea în loc a nu putea judeca; a rămâne buimac; a se buimăci. A-i veni inima la loc a-i trece frica; a se liniști. A pune pe cineva la locul lui a pune pe cineva la punct. La un loc împreună; laolaltă. Pe loc a) pe aceeași porțiune de teren; b) acolo unde se află cineva sau ceva; c) imediat; îndată. A sta pe loc a nu merge mai departe; a se opri. Peste tot locul în toate părțile; pretutindeni. Pe unele locuri unde și unde; pe alocuri. A rămâne (sau a sta) locului a rămâne nemișcat; a se opri. A-și afla locul a se stabili undeva. A nu-și (mai) afla locul a nu avea astâmpăr; a fi agitat. A veni (sau a se duce, a trimite) la fața locului a veni (sau a se duce, a trimite) acolo unde s-a petrecut ceva. Pe loc repaus! comandă militară în urma căreia soldatul ia o poziție liberă, rămânând însă nemișcat. A o lua (sau a porni) din loc a pleca de undeva. 2) Bucată de pământ, rezervată special pentru ceva. • loc de casă teren pe care urmează să fie construită o casă. loc de pășune bucată de pământ necultivat, unde sunt păscute vitele. 3) Întindere mare de pământ, având anumite caracteristici specifice; regiune; meleag; ținut. locuri mlăștinoase. 4) Localitate, regiune, țară în care s-a născut cineva sau de unde își trage originea. • (A fi) de loc (sau din partea locului) (a fi) de baștină; a fi din regiunea dată. 5) Spațiu ocupat de cineva sau de ceva. • loc de muncă instituție sau întreprindere în care o persoană își desfășoară activitatea. 6) Funcție deținută de o persoană într-o instituție, întreprindere sau organizație; post; serviciu. • Are un loc bun are un serviciu bun. 7) Situație socială a unei persoane. 8) Situație favorabilă; moment potrivit; ocazie; prilej. • A avea loc a se întâmpla; a se produce. 9) Fragment într-o scriere unde a apărut o informație sau o relatare. 10): În loc de... (sau în locul... ) indică o înlocuire, o substituire. În loc să... (sau de a... ) indică opoziția între două idei. /<lat. locus Forme diferite ale cuvantului loc: locuri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru LOC: LOC substantiv verbal depărtare, distanță, placentă, spațiu. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru loc: loc substantiv verbal DEPĂRTARE. DISTANȚĂ. PLACENTĂ. SPAȚIU. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru loc: loc substantiv neutru, plural lócuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru loc: loc substantiv neutru, plural lócuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'LOC' LOBÚLLOBULÁRLOBULARIALOBULÍTĂLOCLÓCĂLOCÁLlocalísmlocalíst |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL loc Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului loc dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii LOC locuri n. • A lua loc a se așeza. A-și face loc a-și croi drum. A face cuiva loc a se da la o parte pentru a trece sau a se așeza cineva. A ține locul a înlocui pe cineva. A umbla din loc în loc a umbla dintr-o parte în alta. Din capul locului de la început. A se opri în loc a se opri brusc. A-i sta cuiva mintea în loc a nu putea judeca; a rămâne buimac; a se buimăci. A-i veni inima la loc a-i trece frica; a se liniști. A pune pe cineva la locul lui a pune pe cineva la punct. La un loc împreună; laolaltă. Pe loc a pe aceeași porțiune de teren; b acolo unde se află cineva sau ceva; c imediat; îndată. A sta pe loc a nu merge mai departe; a se opri. Peste tot locul în toate părțile; pretutindeni. Pe unele locuri unde și unde; pe alocuri. A rămâne sau a sta locului a rămâne nemișcat; a se opri. A-și afla locul a se stabili undeva. A nu-și mai afla locul a nu avea astâmpăr; a fi agitat. A veni sau a se duce, a trimite la fața locului a veni sau a se duce, a trimite acolo unde s-a petrecut ceva. Pe loc repaus! comandă militară în urma căreia soldatul ia o poziție liberă, rămânând însă nemișcat. A o lua sau a porni din loc a pleca de undeva. • loc de casă teren pe care urmează să fie construită o casă. Loc de pășune bucată de pământ necultivat, unde sunt păscute vitele. Locuri mlăștinoase. • A fi de loc sau din partea locului a fi de baștină; a fi din regiunea dată. • loc de muncă instituție sau întreprindere în care o persoană își desfășoară activitatea. • Are un loc bun are un serviciu bun. • A avea loc a se întâmpla; a se produce. 10: În loc de. Sau în locul. În loc să. A cumpărat un loc de casă. Se afla pe locuri necunoscute. Vezi cum e și prin alte locuri. Ocupă un loc onorabil în societate. |
GRAMATICA cuvântului loc? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului loc. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul loc poate fi: substantiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE loc? Vezi cuvântul loc desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul loc?[ loc ] Se pare că cuvântul loc are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL loc Inţelegi mai uşor cuvântul loc dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Locuţiune adverbiala De pe loc = stînd, fără a se mișca Din loc = de acolo de unde este sau se află cineva sau ceva În loc = a pe aceeași bucată de pămînt Expresie A-i sta cuiva mintea în loc = a nu mai înțelege nimic; a rămîne foarte mirat, năucit,; c cu sens temporal îndată, imediat La loc = local și modal acolo și așa unde și cum era mai înainte Expresie A-i veni cuiva inima la loc = se spune cînd cineva prinde curaj după un moment de emoție sau de spaimă A pune pe cineva la locul lui = a pune pe cineva la punct; a-l repezi La un loc = laolaltă, împreună Pe loc = a local unde este cineva sau ceva Expresie A sta pe loc = a se opri din drum, a nu se mai mișca Pe loc repaus = comandă militară indicînd ieșirea din poziția de exercițiu a soldatului și adoptarea unei poziții mai libere fără a părăsi locul pe care-l ocupă în formația respectivă; b pe aceeași bucată de pămînt Regional De loc = imediat Pînă într-un loc sau la un loc = local pînă la un punct; temporal pînă la un moment În sau peste tot locul = pretutindeni Din loc în loc = a de colo pînă colo, încoace și încolo fără astîmpăr, fără odihnă Pe unele locuri = ici și colo, pe alocuri A-și afla locul = a se aciua undeva, a se stabili A nu-și mai afla sau găsi sau a nu-l ține, a nu-l mai încăpea pe cineva locul = a nu avea astîmpăr sau odihnă; a fi neliniștit, agitat A sta sau a se ține, a rămîne locului = a se opri undeva, a sta neclintit, a rămîne în nemișcare A sta la un loc = a sta liniștit A muta din loc = a deplasa, a duce în altă parte la fața locului = a se deplasa acolo unde s-a întîmplat ceva O palmă de loc = o distanță mică, o depărtare pe care n-o bagi în seamă Loc sigur = loc adăpostit de primejdii, loc în care ceva sau cineva se găsește în siguranță Loc de casă = teren destinat pentru clădirea unei case Loc viran = teren mai ales la oraș fără clădiri pe el Loc de veci = proprietate asupra unei mici bucăți de pămînt într-un cimitir; mormînt Mai ales în expresie A fi de loc sau din partea locului = a fi născut în De locul lui sau ei = originar A lua loc = a se așeza I 1 A-și face loc = a da la o parte pe cineva sau ceva spre a putea trece înainte, a pătrunde undeva, a-și croi un drum A face loc = a se da la o parte, a se feri ca să se așeze sau să treacă cineva, a lăsa pe altul înainte A fi la locul lui = a fi așa cum se cuvine, unde se cuvine să stea; cu rost, cu chibzuială, potrivit A ține loc de ceva sau locul cuiva = a înlocui, a suplini ceva sau pe cineva, a îndeplini funcția de ♦ Loc de muncă sau de producție = clădirea, mașina etc A se pune în locul cuiva = a-și imagina, a-și închipui că este în situația altei persoane; a privi o chestiune din punctul de vedere al altcuiva = a duce la A fi locul = a fi cazul, a fi nimerit, a fi potrivit cu împrejurarea Despre un eveniment A avea loc = a se întîmpla, a se petrece, a se produce În locuţiune adverbiala De loc = nicidecum, de fel Locuţiune adverbiala Din sau de pe loc = de acolo de unde este sau se află cineva, stând nemișcat, fără a se deplasa În sau pe loc = a pe aceeași bucată de pământ, acolo unde se află cineva sau ceva; b neclintit; c imediat, într-o clipă Pe loc repaus = comandă militară indicând ieșirea din poziția de nemișcare a soldatului și adoptarea unei poziții mai libere A sta pe loc = a se opri din mers La loc = acolo unde era mai înainte, unde stătea de obicei A-i veni cuiva inima sau sufletul la loc = a i se potoli cuiva emoția, a se liniști; a-i trece spaima A pune pe cineva la locul lui = a-i da cuiva o lecție de bună-cuviință, a arăta cuiva ce se cuvine și ce nu La un loc = împreună, laolaltă Până într-un sau la un loc = până la un punct sau până la un moment; într-o măsură oarecare În sau peste tot locul = pretutindeni Din loc în loc sau dintr-un loc într-altul = a de colo până colo, încoace și încolo; b din distanță în distanță, ici și colo Pe unele sau, rar, une locuri = ici și colo, pe alocuri A o lua sau a porni din loc = a pleca de undeva A nu-și mai afla sau găsi locul sau a nu-l mai ține sau încăpea pe cineva locul = a nu mai avea astâmpăr sau odihnă; a fi nerăbdător, neliniștit A nu mai avea loc de cineva = a a fi incomodat de cineva; b a se lega mereu de cineva, a-i pricinui neajunsuri A sta sau a se ține, a rămâne, a încremeni țintuit locului sau pe loc, în loc = a sta neclintit, fără să se miște A sta la un loc = a sta liniștit, a fi cuminte A muta din loc = a duce în altă parte la fața locului = a se deplasa acolo unde s-a întâmplat ceva pentru a face cercetări O palmă de loc = o distanță mică Loc de casă = teren destinat pentru construcție Loc de veci = teren într-un cimitir aflat în proprietatea cuiva și destinat pentru morminte sau cavouri Sau din partea locului = a fi originar din Loc de muncă sau de producție = parte din suprafața unei unități economice în care un lucrător sau un grup de lucrători execută anumite operații în vederea obținerii producției, folosind în acest scop utilaj și echipament tehnic corespunzător Loc de muncă = întreprindere sau instituție în care o persoană își desfășoară activitatea în mod obișnuit A lua loc = a se așeza Ia loc! = șezi! A-și face loc = a-și croi un drum, a răzbate A face loc = a se da la o parte pentru a permite trecerea cuiva sau a ceva A fi la locul lui = a fi așa cum se cuvine A se pune în locul cuiva = a se închipui în situația cuiva pentru a-l putea înțelege = a avea drept urmare; a determina, a provoca A fi locul = a fi cazul, a fi nimerit A avea loc = a se întâmpla, a se produce Din capul locului = de la început Locuţiune adverbiala Din sau de pe loc = de acolo de unde este sau se află cineva, stând nemișcat, fără a se deplasa În sau pe loc = a pe aceeași bucată de pământ, acolo unde se află cineva sau ceva; b neclintit; c imediat, într-o clipă Expresie Pe loc repaus = comandă militară indicând ieșirea din poziția de nemișcare a soldatului și adoptarea unei poziții mai libere A sta pe loc = a se opri din mers La loc = acolo unde era mai înainte, unde stătea de obicei Expresie A-i veni cuiva inima sau sufletul la loc = ai se potoli cuiva emoția, a se liniști; a-i trece spaima A pune pe cineva la locul lui = a-i da cuiva o lecție de bună-cuviință, a arăta cuiva ce se cuvine și ce nu La un loc = împreună, laolaltă Până într-un sau la un loc = până la un punct sau până la un moment; într-o măsură oarecare în sau peste tot locul = pretutindeni Din loc în loc sau dintr-un loc într-altul = a de colo până colo, încoace și încolo; b din distanță în distanță, ici și colo Pe unele sau, rar, une locuri = ici și colo, pe alocuri A o lua sau a porni din loc = a pleca de undeva A nu-și mai afla sau găsi locul ori a nu-l mai ține sau încăpea pe cineva locul = a nu mai avea astâmpăr sau odihnă; a fi nerăbdător, neliniștit A nu mai avea loc de cineva = a a fi incomodat de cineva; b a se lega mereu de cineva, a-i pricinui neajunsuri A sta sau a se ține, a rămâne, a încremeni țintuit locului sau pe loc, în loc = a sta neclintit, fără să se miște A sta la un loc = a sta liniștit, a fi cuminte A muta din loc = a duce în altă parte la fața locului = a se deplasa acolo unde s-a întâmplat ceva pentru a face cercetări O palmă de loc = o distanță mică Loc de casă = teren destinat pentru construcție Loc de veci = teren într-un cimitir aflat în proprietatea cuiva și destinat pentru morminte sau cavouri Sau din partea locului = a fi originar din Loc de muncă sau de producție = parte din suprafața unei unități economice în care un lucrător sau un grup de lucrători execută anumite operații în vederea obținerii producției, folosind în acest scop utilaj și echipament tehnic corespunzător Loc de muncă = întreprindere sau instituție în care o persoană își desfășoară activitatea în mod obișnuit A lua loc = a se așeza Ia loc! = șezi! A-și face loc = a-și croi un drum, a răzbate A face loc = a se da la o parte pentru a permite trecerea cuiva sau a ceva A fi la locul lui = a fi așa cum se cuvine A se pune în locul cuiva = a se închipui în situația cuiva pentru a-l putea înțelege = a avea drept urmare; a determina, a provoca A fi locul = a fi cazul, a fi nimerit A avea loc = a se întâmpla, a se produce Din capul locului = de la început Loc comun = a banalitate; b vezi clișeu |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL loc |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A pune chestiunea de încredere?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
Ce inseamna? 
La plural substantivul loc are forma: lócuri
