eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție rau


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIMEANTONIME DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Rău [ ră-u ]
VEZI SINONIME PENTRU rău PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului rau în mai multe dicționare

Definițiile pentru rau din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RĂU:
RĂU1 adverb (În opoziție cu bine; exprimă o apreciere care pune în evidență caracterul negativ al unei acțiuni sau stări; adesea în concurență cu prost)

1. Cum nu trebuie (să fie făcut ceva), cum nu se cade; nepotrivit, greșit, cu defecte. Rău faci, Vasile, că nu te sfiești. REBREANU,

I. 26. Știi că nu m-ai învățat rău? CREANGĂ, P. 39. Mă dusei pe sat în jos, Să-mi aleg drăguț frumos... Amar de alesul meu, Cum mi-am ales eu de rău! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 180.
       • Expresia: Ce e bine nu e rău vezi bine1 (II 4). Bine-rău vezi bine1 (II 1).
       • (Adesea determinînd participii) Ploaia cădea măruntă pe stradele nepavate... ce trec prin noianul de case mici și rău zidite. EMINESCU, N. 33. O casă rău mobilată, ale cărei ferești dau peste rîu. BOLINTINEANU, O. 197.
♦ (În legătură cu verbele cunoașterii, ale vorbirii, exprimă apreciere de ordin intelectual) Neconform cu realitatea, cu adevărul; inexact, neprecis, incorect. vezi slab. A vedea rău. A auzi rău. A înțelege rău. A vorbi rău o limbă străină.

2. (Adesea în construcție cu «a fi») Neplăcut, supărător, contra dorinței cuiva, nefavorabil, nesatisfăcător. E rău cînd anu-ntreg ți-e post, Și masa cînd ți-e-n drum. COȘBUC, P. I 229. De te-a învățat cineva, rău ți-a priit. CREANGĂ, P. 88. Rău e cînd ai a face tot cu oameni care se tem și de umbra lor. id. ib. 233. Da-i mai rău, doamne, atunci Cîndu-ți dai boii pe junci. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 386. (E) rău cu rău, dar mai rău fără rău (= nu e bine așa cum e, dar, căutînd să îndreptăm lucrurile, s-ar putea să dăm peste un necaz și mai mare).
       • (Urmat sau precedat de determinări introduse prin prepoziție «de») De tine-i rău. EMINESCU, N.

14. Că de nu mi-i asculta, va fi rău de pielea ta. ALECSANDRI, T. I 83.
       • Expresia: A-i fi (sau a-i merge) cuiva rău = a) a avea o viață grea, a trece prin momente grele, a o duce greu; a nu-i prii. Să vii să slujești la poarta mea, căci nu ți-a fi rău. CREANGĂ, P. 304. Măi, că rău mi-a mers astăzi. id. ib. 46; b) a fi (sau a se simți) bolnav. Mi-era rău... CARAGIALE, P. 38. A ajunge rău vezi ajunge (5). A sta rău = a nu avea cele necesare, a nu avea bani, a fi sărac. A-i ședea rău (ceva) = a nu i se potrivi (ceva); a fi caraghios. A fi rău (sau prost) dispus vezi dispus. A arăta rău vezi arăta (5). A i se face (sau a-i veni cuiva) rău = a simți deodată amețeală, dureri, senzație de greață etc. A-i face (cuiva) rău = a-i cauza (cuiva) neplăceri, suferințe, a-i aduce vătămare, a nu-i prii. A-i părea (cuiva) rău (de sau după ceva ori după cineva) = a regreta (ceva sau pe cineva). Teribil de rău mi-a părut c-a trebuit să plec. BARANGA,

I. 160. Ce rău îmi pare că n-am să-i pot povesti nimic. SAHIA, N. 25. [Boierului] nu-i păru așa de rău după Jvan. CREANGĂ, P. 307. A se avea (sau a trăi) rău cu cineva vezi avea (I 8).

3. Incomod, neconfortabil. Aici e rău de dormit.

4. (Fiind vorba despre senzații) Neplăcut, dezagreabil. Miroase rău.
       • (În compunere cu un adjectiv verbal) Floare rău-mirositoare.

5. (Întrebuințat pentru a dezaproba ceva, uneori eliptic) Neconform cu părerile, cu gusturile cuiva. Nimicuri... ei! și ce-a făcut Destul de rău a fost. COȘBUC, P. I 229.

6. (Cu sens întăritor, mai ales în legătură cu verbe care exprimă acțiuni vătămătoare) Foarte, tare. Nu se îmbăta însă niciodată rău. REBREANU,

I. 49. Aș! Fata răcnea mai rău. CARAGIALE, substantiv neutru 57. Rău s-a stricat inima lui Mogorogea. CREANGĂ, A. 103. Zace mierla rău beteagă. JARNÍK-BÎRSEANU, D.

10.
       • Expresia: Cum e mai rău = foarte rău, cum nu se poate mai rău. Nici de treabă nu-și mai căuta, nici mîncarea nu se prindea de dînsul, nici somnul nu-l fura, era cum e mai rău. CREANGĂ, P. 166.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



RĂU
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru RĂU:
RĂU adjectiv, adverb, s.

1. adjectiv, adverb aprig, aspru, barbar, brutal, cîinos, crîncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruțător, neiertător, neîmblînzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, sălbatic, sîngeros, violent, (livresc) sanguinar, (învechit și popular) năsilnic, (învechit și regional) tare, (regional) pogan, (Moldova și Bucovina) avan, hapsîn, (învechit) jestoc, neomenit, sanguinic, sălbăticos, sireap, (figurat) dur, negru. (Om rau; se poartă rau.)

2. adjectiv, substantiv afurisit, blestemat, cîinos, hain, îndrăcit, ticălos, (învechit și popular) pustiu, (popular și fam.) pîrdalnic, (popular) împelițat, jurat, (învechit și regional) urgisit, (regional) pricăjit, (Transilvania) săcret. (rauul de Gheorghe!)

3. adjectiv greșit. (Deprinderi rau.)

4. adjectiv anevoios, greu, mizerabil, necăjit, prost, (învechit și popular) necăjos. (A dus un trai rau.)

5. adjectiv apăsător, chinuit, greu. (O viață rau.)

6. substantiv belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacoste, pocinog, supărare, (învechit și popular) poznă, răutate, (popular) alagea, daraveră, păcat, ponos, potcă, poticală, zăduf, (învechit și regional) nacafa, nagodă, (regional) dănănaie, încurcală, năzbîcă, năzdrăvănie, păcostenie, șugă, șugubină, toroapă, (prin Moldova) bacală, (Transilvania) bai, (Banat, Maramures și Bucovina) bedă, (Moldova) chichion, (Banat și Olt.) cotoarbă, (Olt., Banat și Transilvania) dabilă, (învechit) nesosință, nevoință, patimă, satara, stenahorie. (Mare rau a căzut pe capul lui.)

7. adverb mult, tare. (S-a chinuit rau.)

8. adjectiv nefast, nenorocos. (A fost o zi rau pentru el.)

9. adjectiv dăunător, negativ, nociv, păgubitor, periculos, prejudiciabil, primejdios, stricător, vătămător, (livresc) pernicios, (învechit și popular) pierzător, (regional) dăunăcios, dăunos, (învechit) pagubnic, prejudicios, stricăcios. (Efecte rau pentru...)

10. adverb prost. (Se simte rau.)

11. adverb grav, greu, serios, tare. (E rau bolnav.)

12. adjectiv defavorabil, nefavorabil, neplăcut, prost, urît. (A făcut o impresie rau.)

13. adverb calomnios, defăimător. (Vorbește rau de ei.)

14. adjectiv neplăcut, prost, (învechit) slab. (I-a adus o veste rau.)

15. adjectiv mizerabil, păcătos, ticălos, urît. (Era o verb reflexiv:eme rau de toamnă.) 16. adjectiv defavorabil, nefavorabil, nepotrivit, neprielnic, prost, urît, (învechit și popular) nepriincios, (învechit) nepriitor. (Întrecerea a avut loc pe o verb reflexiv:eme rau.) 17. adverb aiurea, anapoda, prost, (familial) brambura. (Treburile mergeau rau; lucrurile erau puse rau.) 18. adjectiv dezagreabil, dezgustător, displăcut, dizgrațios, grețos, greu, infect, împuțit, neplăcut, nesuferit, puturos, respingător, scîrbos, urît, rău-mirositor, (livresc) fetid, miasmatic, pestilențial, repugnant, repulsiv, (învechit și popular) scîrnav, (învechit) scîrbavnic, scîrbelnic. (O duhoare rau.) 19. adjectiv inferior, ordinar, prost. (Tutun, vin rau.) 20. adjectiv, adverb defectuos, greșit, incorect, necorect, prost, (figurat) stricat. (O pronunțare rau; vorbește rau franceza.) 21. adverb greșit, nepotrivit. (N-ar fi rau să mergi pe la el.) 22. adverb insuficient, prost, puțin. (O muncă rau plătită.) 23. adjectiv desfundat, impracticabil. (Un drum rau.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

RĂU
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru RĂU:
RĂU3, rele, substantiv neutru (În opoziție cu bine)

1. Ceea ce aduce nemulțumire, neplăcere; pricină de nemulțumire, de nefericire; neajuns. Răul trebuie curmat din rădăcină. REBREANU, R. I 87. Dar, alături de această civilizație materială, două rele mari care mistuiau împărăția și care îi pregăteau căderea: robia și proprietatea cea mare. BĂLCESCU, O. II

11. Ce iubești să fie-al tău, N-ar mai fi pe lume rău. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 167.
       • (Precedat de prepoziție «de») Temîndu-se împăratul să nu i se întîmple ceva de rău a făcut sfat. CREANGĂ, P. 85.
       • locuțiune prepoziție De răul (cuiva) = din cauza (răutății) cuiva. Poate să mai doarmă cineva de răul nebunilor istor de privighetori? CREANGĂ, P. 131. Nu hălăduia de răul lui nici o jupîneasă, dacă era frumoasă. NEGRUZZI, S. I 144. Frunzuleana nucului, De răul urîtului, Trecui malul Prutului. ȘEZ. I 288.
       • Locuţiune adverbiala Cu părere de rău = cu regret. De bine, de rău vezi bine2 (4).
       • Expresia: (În superstiții) A rău = a nenorocire, a nefericire, a neplăcere. Ia nu mai meni a rău, jupîneșică-hăi. CREANGĂ, P. 124. A verb reflexiv:ea sau a voi, a dori (cuiva) răul = a dori să i se întîmple cuiva lucruri neplăcute, o nenorocire etc. Știi că eu nu-ți voiesc râul. CREANGĂ, P. 166. A vorbi de rău (pe cineva) vezi vorbi. A lua (pe cineva) cu răul vezi lua (V). Uita-te-ar relele! formulă glumeață prin care se urează cuiva noroc și fericire. A fi învechit în rele vezi învechit.
♦ Boală, suferință. Of, nu zac de nici un rău, Ci, bade, de dorul tău! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 104.
       • Rău de mare, (rar) răul mării = stare de indispoziție generală de care suferă unii călători pe mare și care se manifestă prin grețuri, vărsături etc. Unii oameni și femei suferă atît de mult de răul de mare, încît totul le devine indiferent. CAMIL PETRESCU, U. N. 362. Această mișcare... este cea mai supărătoare pentru pasagerii ce suferă de răul mării. BOLINTINEANU, O. 270. Rău de munte = indispoziție cauzată de rarefierea aerului de pe înălțimi și caracterizată prin amețeli, dureri de cap, palpitații, grețuri, vărsături etc.

2. Ceea ce nu e recomandabil sau nu-i de dorit din punct de vedere moral. Mintea mea n-o să mai pună graniță-ntre rău și bine. MACEDONSKI, O. I 72. [Babele] îl întrec pe dînsul la drăcii și rele. PANN, P. vezi I 53.
♦ (La plural ) Pozne, nebunii (copilărești). Se ține de rele.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

RĂU
Glosar de termeni aviatici dă următoarea definitie pentru RĂU:
RĂU stare provocată de expunerea organismului brusc la mediul aerian care este în general ostil omului. Rău de altitudine, similar răului de munte, provoacă stări de indispoziție, palpitații, tulburări de vedere, atenție și memorie, dureri musculare și articulare, hemoragii etc., simptome care dispar după coborârea aeronavei la o altitudine mai mică. Rău de avion/de mișcare, este similar răului de mare. Se deosebește de rău de înălțime, apărând la câtva timp după decolare, în general în zborurile de lungă durată. Mișcările aeronavei se transmit organismului și sunt receptate de sistemul nervos și organul de echilibru din urechea internă, declanșând reflexe nervoase spre inimă, plămâni și, în special, aparatului digestiv. La această stare de disconfort contribuie și alți factori: mișcările corpului și ale ochilor, teama de zbor, zgomot și vibrații produse de motoare, aer închis, mirosuri neplăcute și factorul psihic (vederea altor persoane suferind de rău de avion).
Definiție sursă: Glosar de termeni aviatici

RĂU
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RĂU:
RĂU1 adverb (în opoziție cu bine)

1) Contrar regulilor morale; așa cum nu se cuvine; aiurea.
       • A se pune rau cu cineva a intra în conflict cu cineva. A sta rau a o duce greu. A-i merge (cuiva) rau a nu avea noroc; a avea o viață grea. (E) rau cu rau, dar mai rau (e) fără rau nu este tocmai bine așa cum este, dar poate fi și mai grav, dacă vei pierde și ceea ce ai. A-i fi (cuiva) rau (sau a se simți rau) a) a duce o viață grea; b) a se simți bolnav. A-i ședea (sau a-i sta) rau a nu i se potrivi; a nu-i sta bine. A i se face (sau a-i veni cuiva) rau a simți (pe neașteptate) o senzație de indispoziție fizică. A se avea rau cu cineva a fi în ceartă cu cineva. A se uita rau la cineva a privi pe cineva cu dușmănie. A-i părea (cuiva) rau a regreta.

2) Foarte tare. A bate rau pe cineva.
       • Cum e mai rau mai prost nici nu se poate. /<lat. reus

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

RÂU
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru RÂU:
RÂU, râuri, substantiv neutru

1. Apă curgătoare (permanentă) formată din unirea mai multor pâraie și care se varsă într-un fluviu, în alt râu, într-un lac etc.

2. prin analogie Cantitate mare de lichid care curge; torent, val.
♦ figurat Șir, coloană, mulțime de oameni în mers.
       • Expresia: Râuri-râuri = în număr mare, fără sfârșit; potop.

3. (La plural ) Cusătură în linii șerpuitoare, care împodobește mânecile, de la altiță la manșetă, și piepții cămășilor de la costumul național.

– latina rivus.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

RÂU
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru RÂU:
RÂU, râuri, substantiv neutru

1. Apă curgătoare (permanentă) formată din unirea mai multor pâraie și care se varsă într-un fluviu, în alt râu, într-un lac etc.

2. prin analogie Cantitate mare de lichid care curge; torent, val.
♦ figurat Șir, coloană, mulțime de oameni în mers.
       • Expresia: Râuri-râuri = în număr mare, fără sfârșit; potop.

3. (La plural ) Cusătură în linii șerpuitoare, care împodobește mânecile, de la altiță la manșetă, și piepții cămășilor de la costumul național.

– latina rivus.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

RĂU
Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru RĂU:
RĂU, Alexandru (1900-1993, n. București), inginer român. M. de onoare al Acad. (1993), prof. univ. la București. Specialist în metalurgia oțelului și a feroaliajelor. A lucrat ca inginer în oțelăriile de la Reșița, Hunedoara, Târnăveni, Brașov, unde a inventat noi procedee de producere a oțelurilor de calitate și de îmbunătățire a proceselor tehnologice siderurgice.
Forme diferite ale cuvantului rau: alexandru

Definiție sursă: Dicționar enciclopedic

rău
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru rău:
rău a. care nu e bun: om rău. [latina REUS, vinovat; culpabilul a devenit românește tipul răutății, iar omul care nu-i bun, un alienat ( vezi nebun)]. ║ adverb cum nu se cuvine: se poartă rău. ║ n.

1. ceeace e contrar binelui: a discerne binele de rău;

2. ceeace e contrar virtuții, probității, onoarei: a face rele;

3. calamitate: răsboaiele produc multe rele.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

rău
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru rău:
rău adjectiv verbal BOLNAV. COSTELIV. CUMPLIT. CUTREMURĂTOR. FALS. FALSIFICAT. FIOROS. GROAZNIC. GROZAV. ÎNFIORĂTOR. ÎNFRICOȘĂTOR. ÎNGROZITOR. ÎNSPĂIMÎNTĂTOR. JIGĂRIT. MACABRU. MONSTRUOS. NESĂNĂTOS. ORIBIL. PIPERNICIT. PIRPIRIU. PRĂPĂDIT. PRIZĂRIT. RĂPCIUGOS. SFRIJIT. SÎNGE-ROS. SLAB. SLĂBĂNOG. SUFERIND. TERIBIL. USCAT. USCĂȚIV. ZGUDUITOR.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

RĂU
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru RĂU:
RĂU adjectiv verbal bolnav, costeliv, cumplit, cutremurător, fals, falsificat, fioros, groaznic, grozav, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, înspăimântător, jigărit, macabru, monstruos, nesănătos, oribil, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, sfrijit, sângeros, slab, slăbănog, suferind, teribil, uscat, uscățiv, zguduitor.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

RÂU
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru RÂU:
RÂU rauri n.

1) Apă curgătoare mare care se varsă într-un fluviu sau într-o mare. Răutul este un rau mic.

2) figurat Lichid care curge din abundență.

3) figurat Coloană de oameni care merg într-o direcție.

4) la plural figurat Broderie decorativă în linii șerpuitoare pe altița și pe pieptul iilor. /<lat. rivus
Forme diferite ale cuvantului rau: rauri

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

RAU 1.
Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru RAU 1.:
RAU

1.

– fam., act.

2. Raulea, Gh., sătean (Puc).

3. + -uc: Rau/ca t. (17 A IV 422); -ă fam (V Bistr).

4. Rauc, contabilitate cu adjectiv rău: Rău/ța fam. (Șez); olt. (D Gorj); -an fam. (Sur IV); Răucești substantiv (BCI I). conform Răugeni substantiv (17 B IV 362).

Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc

RAU
Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru RAU:
RAU, Sir Benegal Narsing (1887-1953), jurist și om politic indian. Autorul constituțiilor din Birmania (1947) și India (1950). Înalt funcționar O.N.U.; a contribuit la încetarea focului (1953) în conflictul coreean.
Forme diferite ale cuvantului rau: rausir benegal raunar

Definiție sursă: Dicționar enciclopedic

RĂU
Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru RĂU:
RĂU adjectiv

1.

– pren. (Drag 98);

– Ion (RI XIII 394); -l (16 B IV 435; 16 A IV 88) etc.; -l D-tru (Ștef);

– Stan (Cotr 53).

2. Răul/ea (Sd XV 158); -escu; -ești substantiv (Glos).

3. Răuliți, Trifan (17 A V 212).

Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc

RAU
Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru RAU:
RAU, Johannes (1931-2006), om politic german. Social-democrat. Președinte al Republicii (1999-2004).
Forme diferite ale cuvantului rau: johannes

Definiție sursă: Dicționar enciclopedic

RÂU
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru RÂU:
RÂU s.

1. (georgrafic) apă. (Jiul este un rau care străbate Oltenia.)

2. vezi puhoi.

Definiție sursă: Dicționar de sinonime

rău
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru rău:
rău adjectiv masculin, plural răi; forme singular rea, plural réle
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

rău
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru rău:
rău1 adjectiv masculin, plural răi; forme rea, plural réle
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

RĂU
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru RĂU:
RĂU substantiv verbal afecțiune, boală, maladie.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

rău
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru rău:
rău substantiv verbal AFECȚIUNE. BOALĂ. MALADIE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

râu
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru râu:
râu substantiv neutru, articulat râul; plural râuri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

râu
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru râu:
râu substantiv neutru, articulat rấul; plural rấuri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

rău
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru rău:
rău2 substantiv neutru, articulat rắul; plural réle
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

rău
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru rău:
rău substantiv neutru, plural réle
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

Rău
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Rău:
Rău ≠ bine, bun
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'RAU'
RĂTUTÍRĂTUTÍRERĂTUTÍȘRĂTUTÍTRÂURĂU-MIROSITORrău-plátnicRăuc/aRĂUCEȘTI

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Rău
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului rău dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Om rău; se poartă rău.
Răuul de Gheorghe! 3.
Deprinderi rău.
A dus un trai rău.
O viață rău.
Mare rău a căzut pe capul lui.
S-a chinuit rău.
A fost o zi rău pentru el.
Efecte rău pentru.
Se simte rău.
E rău bolnav.
A făcut o impresie rău.
Vorbește rău de ei.
I-a adus o veste rău.
Era o verb reflexiv:eme rău de toamnă.
Întrecerea a avut loc pe o verb reflexiv:eme rău.
Treburile mergeau rău; lucrurile erau puse rău.
O duhoare rău.
Tutun, vin rău.
O pronunțare rău; vorbește rău franceza.
N-ar fi rău să mergi pe la el.
O muncă rău plătită.
Un drum rău.
Om rău; se poartă rău.
Se simte rău.
N-ar fi rău să mergi pe la el.
       • A se pune rău cu cineva a intra în conflict cu cineva.
A sta rău a o duce greu.
A-i merge cuiva rău a nu avea noroc; a avea o viață grea.
E rău cu rău, dar mai rău e fără rău nu este tocmai bine așa cum este, dar poate fi și mai grav, dacă vei pierde și ceea ce ai.
A-i fi cuiva rău sau a se simți rău a a duce o viață grea; b a se simți bolnav.
A-i ședea sau a-i sta rău a nu i se potrivi; a nu-i sta bine.
A i se face sau a-i veni cuiva rău a simți pe neașteptate o senzație de indispoziție fizică.
A se avea rău cu cineva a fi în ceartă cu cineva.
A se uita rău la cineva a privi pe cineva cu dușmănie.
A-i părea cuiva rău a regreta.
A bate rău pe cineva.
       • Cum e mai rău mai prost nici nu se poate.
RÂU răuri n.
Răutul este un rău mic.
Jiul este un rău care străbate Oltenia.



GRAMATICA cuvântului Rău?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului rău.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Rău poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul Rău sa indeplinească rolul de: substantiv neutru, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul râu are forma: râuri
VEZI PLURALUL pentru Rău la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE rău?
Vezi cuvântul rău desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul rău?
[ ră-u ]
Se pare că cuvântul rău are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL Rău
Inţelegi mai uşor cuvântul rău dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
A-i fi sau a-i merge cuiva rău = a a avea o viață grea, a trece prin momente grele, a o duce greu; a nu-i prii
A sta rău = a nu avea cele necesare, a nu avea bani, a fi sărac
A-i ședea rău ceva = a nu i se potrivi ceva; a fi caraghios
A i se face sau a-i veni cuiva rău = a simți deodată amețeală, dureri, senzație de greață etc
A-i face cuiva rău = a-i cauza cuiva neplăceri, suferințe, a-i aduce vătămare, a nu-i prii
A-i părea cuiva rău de sau după ceva ori după cineva = a regreta ceva sau pe cineva
Cum e mai rău = foarte rău, cum nu se poate mai rău
locuțiune prepoziție De răul cuiva = din cauza răutății cuiva
Locuţiune adverbiala Cu părere de rău = cu regret
În superstiții A rău = a nenorocire, a nefericire, a neplăcere
A verb reflexiv:ea sau a voi, a dori cuiva răul = a dori să i se întîmple cuiva lucruri neplăcute, o nenorocire etc
Rău de mare, rar răul mării = stare de indispoziție generală de care suferă unii călători pe mare și care se manifestă prin grețuri, vărsături etc
Rău de munte = indispoziție cauzată de rarefierea aerului de pe înălțimi și caracterizată prin amețeli, dureri de cap, palpitații, grețuri, vărsături etc
Râuri-râuri = în număr mare, fără sfârșit; potop
Râuri-râuri = în număr mare, fără sfârșit; potop



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Rău

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A sau a-i ajunge cuiva cuțitul la os?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
varietate de varză cu frunzele încrețite și cu căpățâna afânată brassica oleracea sabanda
conceput sau realizat cu mijloace deosebit de mari, cu amploare
a ajunge la capătul puterii; a fi într-o situație disperată
alfabet care asociază fiecărei litere un cuvânt de circulație a cărui inițială o constituie litera respectivă, în scopul evitării erorilor la transmisiile telefonice și radiotelefonice
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app