eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție subtire


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIMEANTONIME DIMINUTIVE GRAMATICĂSILABE
Subţire [ sub-ţi-re ]
VEZI SINONIME PENTRU subţire PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului subtire în mai multe dicționare

Definițiile pentru subtire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SUBȚIRE:
SUBȚÍRE, subțiri, adjectiv

I. (În opoziție cu gros)

1. Care are grosime mică în raport cu celelalte dimensiuni. vezi alungit. Între biserica subțire și înaltă, pustie, și între primărie și una din cîrciumi, era o înghesuială liniștită de oameni. DUMITRIU, N. 28.
       • Expresia: (Familiar) Subțire la (sau în) pungă = sărac; zgîrcit. Merseră... mai călări și mai pe jos, și mai în căruță, ca oamenii subțiri în pungă. GANE, N. I 218.
♦ (Despre oameni și despre corpul sau silueta lor) Zvelt, slab. Era năltuță și subțire, avea ochi mari și sprîncene negre. SADOVEANU, O. VIII 29. Este o doamnă tînără de tot, cu silueta subțire și fină. SAHIA, U.R.S.S.

6. Subțire-n trup și blîndă-n grai Și-n port așa isteață. COȘBUC, P. I 108.
♦ (Despre părți ale corpului) De dimensiuni reduse în lățime; îngust; prin extensie slab, fin, delicat. Doamna Diaconu își mușcă buzele subțiri. C. PETRESCU, A. 454. Ș-atuncea dinainte-mi prin ceață parcă treci Cu ochii mari în lacrimi, cu mîni subțiri și reci. EMINESCU, O. I 107. Am oprit dar cățeii care aveau cap mai mare... urechi mai subțiri și mai bine croite. ODOBESCU, S. III 42. Puiculiță dalbă-n pene Și subțire la sprîncene. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 249.
       • (Adverbial, în expresie) A zîmbi subțire = a zîmbi ușor, silit, șiret, prefăcut (cu buzele strînse, îngustate, abia întredeschise). Dacă le-a merge tot așa, n-o să le putem ajunge cu prăjina la nas, observă maica Nimfodora, zîmbind subțire spre Stanca. SADOVEANU, P. M. 288.
♦ (Despre fire, corzi, tuburi etc.) Cu diametru mic; fin, îngust. Nu trece mult, și viind o slujnică să ia apă, cum vede o femeie necunoscută și furca cea minunată torcînd singură fire de aur, de mii de ori mai subțiri decît părul din cap, fuga la stăpînă-sa și-i dă de veste. CREANGĂ, P. 96. Nădejdea de la mine E ca sîrma de subțire: Ca sîrma din bolta veche, Cum o tragi se rupe-n șepte. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 238. Unde e ața mai subțire, acolo se rupe vezi rupe.
       • Intestinul subțire vezi intestin.
       • (Adverbial) A curge subțire = a curge printr-un loc îngust, strîmt, formînd un fir mic de apă sau de alt lichid. Izvorul curge subțire, întinzînd în față, ca pe o năframă, o baltă mică pe care, uneori, o împunge, ca un ac de aur, cîte o rază de soare. GÎRLEANU, L. 20.
♦ (Despre litere și despre scriere) Cu linii înguste, fine.
♦ (Adverbial) Ușor, fin, delicat. Artiștii lui Neagoe Basarab scormoneau, ferecau, fățuiau și scliviseau subțire cu dăltița; pietrarii lui Manole croiau, retezau, ciopîrteau și făureau gros din ciocan. ODOBESCU, S. II 513.

2. (Despre corpuri cu suprafață întinsă, despre straturi sau despre materii care se așază ca un strat peste ceva) Cu grosime mică; mic în sens vertical, de la suprafață în adîncime. Scîndură subțire. Capăt subțire.
       • (Substantivat, în locuţiune adverbiala) Cu subțirele = cu mare economie, cu zgîrcenie. Lasă-mă să-ți scot un ochi și capeți de prînz... Și golanul-i scoate frumușel un ochi, apoi-i dă de prînz și încă cu subțirele. RETEGANUL, P. I 22.
♦ (Despre materii textile, hîrtie, piele etc.) De grosime mică, redusă; ușor, finanțe Stofă subțire. ▭ Băiatul aduse gulerul învelit în hîrtie subțire. C. PETRESCU, Î. II 188. Iar de sus pîn-în podele, un painjăn prins de verb reflexiv:ajă A țesut subțire pînză străvezie ca o mreajă. EMINESCU, O. I 76. Au trecut prin un șir de odăi toate întunecate pînă ce au ajuns la o ușă cu geamuri, peste care era o subțire perdea. NEGRUZZI, S. I 78.
♦ (Despre îmbrăcăminte) Făcut dintr-un material ușor, care nu ține cald. Pardesiu subțire.

3. (Despre corpuri lichide și gazoase) Cu concentrație sau densitate mică, puțin consistent; diluat, rar. Auzi îndărătu-i opincile Iconiei clepăind repede prin noroiul subțire și nisipos al drumului. DUMITRIU, N. 176. Cu apărătoarea de cozi de păun, ea a făcut vînt spre cățuia de cărbuni în care ardeau aromate. Împăratul a tras în piept, mireasmă subțire. SADOVEANU, despre P. 99. Un fum subțire se ridică Din lampa ta cu abajur. TOPÎRCEANU, B. 66.
       • figurat Mai era și depărtarea mea sufletească, de toți acești foști colegi, pricină de subțire întristare. GALACTION, O. I 26.
♦ (Despre ploaie) Cu picuri mărunți și deși. Cernea o ploaie subțire. DUMITRIU, N. 76. verb reflexiv:emea o să se strice... Ploi subțiri care pătrund... frig... viscol. DELAVRANCEA, A. 15.

4. figurat (Despre vînt) Viu, tăios, pătrunzător. Bătea pe vale un vînt subțire și proaspăt. DUMITRIU, N. 201. Vîntul subțire adusese nori plini. C. PETRESCU, C. vezi 137. Întindeți pînzele, băieți... Un vînt subțire se ridică. MACEDONSKI, O. I 59.
       • (Adverbial) Dragostea de fată mare Ca garoafa din revare: Cînd bate vintul subțire Atunci mă scoate din fire. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 17.

5. (Despre glas, voce, sunete) Cu ton înalt (ca cel al femeilor și al copiilor). vezi ascuțit, pițigăiat. Un crainic slobozi semnal subțire din trîmbiță de bronz. C. PETRESCU, R. DR.

8. Sărăcuțul de mine! zise cel mic... Asta nu-i mămuca. Eu o cunosc de pe glas; glasul ei nu-i așa de gros și răgușit, ci-i mai subțire și mai frumos! CREANGĂ, P. 22. Mierla cîntă-n vers subțire, Pentru-a noastră despărțire. ȘEZ. III 53.
       • (Adverbial) Să-mi puie la cap Ce mi-a fost mai drag... Căvălaș de os, Mult zice duios, Căvălaș cu fire, Mult zice subțire. TEODORESCU, P. P. 436. Prind cocoșii a cînta Și de ici și de colea, Cînd mai gros, cînd mai subțire, Despre-a noastră despărțire. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 163.

II. figurat

1. (Despre oameni și despre manifestările sau obiceiurile lor) Cu purtări și gusturi alese; distins, rafinat, finanțe La Humulești diaconul ar fi fost țăran luminat, subțire, la Iași el deveni rustic. CĂLINESCU,

I. C. 166. M-am simțit bine între oameni subțiri, cu preocupări de artă și literatură. SADOVEANU, E. 166. Să spunem cîteva cuvinte despre cariera acestui subțire artist. CAMIL PETRESCU, N. 124. Unii din cei cu dare de mînă... au cu dînșii lăutari, știi, lucru subțire. La TDRG.
       • Obraz subțire = domn, boier. Lui Jder și soților săi, obraze subțiri, Gheorghe Tataru le așternuse cetină groasă în preajma flăcărilor. Obrazele subțiri erau Talianul Guido și domnia-sa postelnicul Ștefan Meșter. SADOVEANU, forme J. 740. (expresie) Obrazul subțire cu cheltuială se ține vezi obraz.
♦ Cu gusturi delicate; pretențios, dificil. Se arătau subțiri la mîncare. Alegeau, frunzăreau și zvîrleau. Împingeau la o parte, cu scîrbă, bucatele barbare, și gustau numai din felurile orînduite festinurilor regești. C. PETRESCU, R. DR.

4.
♦ (Uneori cu o nuanță peiorativă) Care trebuie menajat; gingaș, delicat, slab, nerezistent. Cucoane, mai încet, mă rog, că-i Catrina pe moarte...

– Subțiri urechi mai aveți... La TDRG. Nu-l speria, căpitane... Boierii sînt slabi la fire! Brațul, haina, mintea, fața, inima, totu-i subțire. HASDEU, R. vezi 51. Dă-mi orice va fi, căci nu am stomah nicidecum subțire. GORJAN, H. IV 100.

2. Ales, fin, delicat. Pentru încălțăminte mai subțire femeiască era, el, Ciobotă Roșie. HOGAȘ, DR. II 153. Gîndește-te, care meșteșug subțire nu e migălos

– și, prin urmare, greu? CARAGIALE, O. VII 299.

3. (Adesea ironic) Subtil, rafinat; iscusit, șiret, viclean. Se cuvine să-i dedic o epigramă subțire și nu prea usturătoare. SADOVEANU, A.

I. 199. Cei dintîi lucrase în chip subțire... pentru cei din urmă. IORGA, L. I 331. Ei vor aplauda desigur biografia subțire Care s-o-ncerca s-arate că n-ai fost verb reflexiv:un lucru mare, C-ai fost om cum sînt și dînșii. EMINESCU, O. I 134.
       • Expresia: Cu un plan (sau, rar, cu un sul) subțire = pe ocolite, pe departe, după un calcul fin; cu istețime, cu șiretenie, cu viclenie. Trebuie să fie... un șiret afurisit, care verb reflexiv:ea să mă prindă cu un plan subțire. GALACTION, O. I 82. Nu m-ai luat cumva c-un plan subțire Mai adineaori cînd ziceai, Magistre, Că iadul nu-i decît o-nchipuire? TOPÎRCEANU, B. 93. Vezi dumneata, i-a plăcut și lui cum am adus noi lucrul cu un sul subțire ca să dăm exemplu Evropii. CARAGIALE, O. I 50.
       • (Adverbial) Rînduielile astea, rînduite pe carte, Prefăcut înțelepte, Măsluit luminoase și drepte, Pomeneau despre fiece treabă în parte, Lămurind-o subțire într-o sută și unu de șire. DEȘLIU, G. 53.
♦ (Adverbial, familiar, pe lîngă verbul «a auzi») Imprecis, nedistinct. Interesat, domnu subprefect Balmez își pusese coatele pe ștergar și-și întorsese urechea stîngă, cu care auzea mai subțire. SADOVEANU, B. 277.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



SUBȚIRE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SUBȚIRE:
SUBȚÍRE, subțiri, adjectiv

I.

1. Care are grosime mică în raport cu celelalte dimensiuni.
       • Expresia: Subțire la (sau în) pungă = sărac; zgârcit.
♦ (Despre oameni) Slab, uscat; zvelt.
♦ (Despre părți ale corpului omenesc) De dimensiuni reduse în lățime ori grosime; îngust; prin extensie slab, fin, delicat.
♦ (Adverbial, în expresie) A zâmbi subțire = a zâmbi silit, șiret (cu buzele abia întredeschise).
♦ (Despre fire, corzi, tuburi etc.) Cu diametru mic; îngust.
♦ (Despre litere și despre scriere; adesea adverbial) Cu liniile înguste, fine.
♦ (Adverbial) Fin, delicat.

2. (Despre corpuri cu suprafața întinsă, despre straturi sau despre materii care se așază ca un strat peste ceva) Cu grosime mică; foarte puțin adânc.
♦ (Despre materii textile, hârtie, piele etc.) De grosime redusă; ușor.
♦ (Despre îmbrăcăminte) Făcut dintr-un material ușor, care nu ține cald.

3. (Despre corpuri lichide și gazoase) Cu concentrație sau densitate mică, puțin consistent; diluat, rar.
♦ (Despre ploaie) Cu stropi mărunți și deși.

4. figurat (Despre vânt) Viu, tăios, pătrunzător.

5. (Despre glas, voce; adesea adverbial) Cu ton înalt; ascuțit.

II. figurat

1. (Despre oameni) Cu purtări și gusturi alese; distins, rafinat.
♦ Cu gusturi delicate; pretențios, dificil.

2. Ales, delicat, finanțe

3. Subtil, rafinat; iscusit, șiret, viclean.
       • Expresia: Cu un plan subțire = pe ocolite, cu istețime, cu viclenie.

– latina subtilis.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

SUBȚIRE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SUBȚIRE:
SUBȚÍRE, subțiri, adjectiv

I.

1. Care are grosime mică în raport cu celelalte dimensiuni.
       • Expresia: Subțire la (sau în) pungă = sărac; zgârcit.
♦ (Despre oameni) Slab, uscat; zvelt.
♦ (Despre părți ale corpului omenesc) De dimensiuni reduse în lățime ori grosime; îngust; prin extensie slab, fin, delicat.
♦ (Adverbial, în expresie) A zâmbi subțire = a zâmbi silit, șiret (cu buzele abia întredeschise).
♦ (Despre fire, corzi, tuburi etc.) Cu diametru mic; îngust.
♦ (Despre litere și despre scriere; adesea adverbial) Cu liniile înguste, fine.
♦ (Adverbial) Fin, delicat.

2. (Despre corpuri cu suprafața întinsă, despre straturi sau despre materii care se așază ca un strat peste ceva) Cu grosime mică; foarte puțin adânc.
♦ (Despre materii textile, hârtie, piele etc.) De grosime redusă; ușor.
♦ (Despre îmbrăcăminte) Făcut dintr-un material ușor, care nu ține cald.

3. (Despre corpuri lichide și gazoase) Cu concentrație sau densitate mică, puțin consistent; diluat, rar.
♦ (Despre ploaie) Cu stropi mărunți și deși.

4. figurat (Despre vânt) Viu, tăios, pătrunzător.

5. (Despre glas, voce; adesea adverbial) Cu ton înalt; ascuțit.

II. figurat

1. (Despre oameni) Cu purtări și gusturi alese; distins, rafinat.
♦ Cu gusturi delicate; pretențios, dificil.

2. Ales, delicat, finanțe

3. Subtil, rafinat; iscusit, șiret, viclean.
       • Expresia: Cu un plan subțire = pe ocolite, cu istețime, cu viclenie.

– latina subtilis.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SUBȚIRE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SUBȚIRE:
SUBȚIRE adjectiv

1. (învechit) subtil. (Un ac, un fir subtire.)

2. (prin Banat) sumernic. (Un lemn subtire.)

3. mic. (Buze subtire.)

4. îngust, mic. (O talie subtire.)

5. subțiratic, suplu, zvelt, (învechit și regional) suleget, (regional) suletic, (Transilvania) șugar, (Muntenia) șui, (prin Transilvania și Olt.) șuieț. (Un corp, un om subtire.)

6. ușor, (învechit) sprinten. (O haină subtire de vară.)

7. diafan, fin, străveziu, transparent, vaporos, (învechit) prevăzător, prevăziu, străvăzător, (figurat) aerian, eterat, eteric, spumos. (Un material textil subtire.)

8. rar, transparent, ușor, (învechit) ușure. (O ceață subtire.)

9. rarefiat. (Nori subtire.)

10. apos, moale, neconsistent. (O mîncare subtire.)

11. diluat, îndoit, slab, subțiat, (regional) rărit. (Lapte subtire.)

12. acut, ascuțit, înalt, (regional) țiflitor. (Sunete subtire.)

13. ascuțit, pițigăiat, (rar) piuitor, (regional) înțiglat. (O voce subtire.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române



SUBȚIRE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SUBȚIRE:
SUBȚÍRE subtirei adjectiv și adverbial

1) (în opoziție cu gros) Care are o grosime mică; care nu este gros. Pânză subtire. Vargă subtire.
       • subtire la pungă sărac. A fi îmbrăcat subtire a fi îmbrăcat în haine care nu țin cald.

2) popular (despre lichide) Care este mai puțin dens; rar. Lapte subtire.

3) (despre vânt) Care este pătrunzător, tăios.

4) figurat (despre glas, sunete) Care are timbru înalt; ascuțit.

5) figurat (despre persoane) Care se distinge prin gusturi alese; rafinat. /<lat. subtilis
Forme diferite ale cuvantului subtire: subtirei

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

subțire
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru subțire:
subțíre adjectiv –

1. Delicat, suplu, zvelt. –

2. Fin, vaporos, lejer. –

3. Fin, delicat, rafinat, cult.

– Variante supțire și derivat Mr. subțire, supțire, megl. sup(ț)sǫri, istr. supțir(e). latina subtῑlis (Pușcariu 1670; REW 8399), conform italiana sottile, prov., cat., portugheză sotil.

– derivat subțiratic (variantă subțiratec, subțietic, subțietec), adjectiv (delicat, zvelt; slab, uscat); subțirime, substantiv feminin (delicatețe; finețe). conform subția.

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

subțire
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru subțire:
subțire, subțiri adjectiv

1. (despre oameni) subtil, rafinat.

2. (despre studenți) slab, nepregătit; care nu a studiat suficient.

3. (despre răspunsurile unui elev, student etc.) slab, nesatisfăcător.

4. (despre lucruri, în general) de calitate inferioară; de mântuială, prost.

Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

subțire
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru subțire:
subțire a.

1. care nu e gros: ață subțire;

2. figurat fin: biografia subțire EM.;

3. delicat: obraz subțire. [latina SUBTILIS].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SUBȚIRE
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SUBȚIRE:
SUBȚÍRE adjectiv verbal ales, binecrescut, civilizat, cultivat, distins, fin, manierat, politicos, rafinat, select, stilat, subtil.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

subțire
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru subțire:
subțire adjectiv verbal ALES. BINECRESCUT. CIVILIZAT. CULTIVAT. DISTINS. finanțe MANIERAT. POLITICOS. RAFINAT. SELECT. STILAT. SUBTIL.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

subțire
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru subțire:
subțíre adjectiv masculin, forme subțíre; plural m. și forme subțíri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

subțire
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru subțire:
subțíre adjectiv masculin, forme subțíre; plural m. și forme subțíri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

Subțire
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Subțire:
Subțire ≠ gros
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'SUBTIRE'
SUBȚIRÁSUBTIRÁJsubțiráreSUBȚIRÁTICSUBȚÍRESUBȚIRÉLSUBȚIRÉNIESUBȚIRÍMEsubțiritáte

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Subțire
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului subțire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Un ac, un fir subțire.
Un lemn subțire.
Buze subțire.
O talie subțire.
Un corp, un om subțire.
O haină subțire de vară.
Un material textil subțire.
O ceață subțire.
Nori subțire.
O mîncare subțire.
Lapte subțire.
Sunete subțire.
O voce subțire.
SUBȚÍRE subțirei adjectiv și adverbial 1 în opoziție cu gros Care are o grosime mică; care nu este gros.
Pânză subțire.
Vargă subțire.
       • subțire la pungă sărac.
A fi îmbrăcat subțire a fi îmbrăcat în haine care nu țin cald.
Lapte subțire.
Un ac, un fir subțire.
Un lemn subțire.
Buze subțire.
O talie subțire.
O haină subțire de vară.
Nori subțire.
O voce subțire.



GRAMATICA cuvântului Subțire?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului subțire.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Subțire poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul Subțire sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două

CUM DESPART ÎN SILABE subţire?
Vezi cuvântul subţire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul subţire?
[ sub-ţi-re ]
Se pare că cuvântul subţire are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL Subțire
Inţelegi mai uşor cuvântul subțire dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Familiar Subțire la sau în pungă = sărac; zgîrcit
Adverbial, în expresie A zîmbi subțire = a zîmbi ușor, silit, șiret, prefăcut cu buzele strînse, îngustate, abia întredeschise
Adverbial A curge subțire = a curge printr-un loc îngust, strîmt, formînd un fir mic de apă sau de alt lichid
Substantivat, în locuţiune adverbiala Cu subțirele = cu mare economie, cu zgîrcenie
Obraz subțire = domn, boier
Cu un plan sau, rar, cu un sul subțire = pe ocolite, pe departe, după un calcul fin; cu istețime, cu șiretenie, cu viclenie
Subțire la sau în pungă = sărac; zgârcit
♦ Adverbial, în expresie A zâmbi subțire = a zâmbi silit, șiret cu buzele abia întredeschise
Cu un plan subțire = pe ocolite, cu istețime, cu viclenie
Subțire la sau în pungă = sărac; zgârcit
♦ Adverbial, în expresie A zâmbi subțire = a zâmbi silit, șiret cu buzele abia întredeschise
Cu un plan subțire = pe ocolite, cu istețime, cu viclenie



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Subțire

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A vinde sau a cumpăra la darabană?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
literatură având ca temă imaginarea științifico-fantastică a viitorului
ansamblu de piese pârghii, bare și tije care acționează frâna unui automobil, a unei locomotive etc
a vinde sau a cumpăra la mezat
a cărui vârstă nu se poate preciza, de vârstă incertă
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app