 | as |
|
| Vechi [ ve-chi ] VEZI SINONIME PENTRU vechi PE ESINONIME.COM definiția cuvântului vechi în mai multe dicționareDefinițiile pentru vechi din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VECHI: VECHI, VÉCHE, vechi, adjectiv 1. Care există de mult timp, care este din alte verb reflexiv:emuri sau s-a păstrat din trecut; care ține, durează de mult timp; făcut de mult. Cazul lui Neagu deschidea și în inima lui o rană veche, pe care o crezuse vindecată. BART, E. 219. Cîntecul ce-ades ți-l cînt Cînd te-adorm în fapt de sară, Puiule, e-un cîntec sfînt. Vechi și simplu de la țară. IOSIF, vezi 139. Sub vechile ruini... dorm atîtea amintiri din istoria neamului. VLAHUȚĂ, R. P. 11. Se suie în pod și coboară de acolo un căpăstru, un frîu, un bici și o șa, toate colbăite, sfarogite și vechi ca pămîntul. CREANGĂ, P. 194. În satul Mircești exista o bisericuță veche, durată în lemn de stejar. ALECSANDRI, S. 6. Lumea veche = nume generic care se dă Europei, Asiei și Africii, considerate în raport cu America. Vorbă veche = vorbă din bătrîni; maximă, zicătoare, proverb. Vorba veche: «Păreții au urechi și fereștile ochi». CREANGĂ, P. 21. Legea veche (sau vechiul testament, scriptura veche, vechea scriptură) vezi testament (2). Porcii lui Turcalete creșteau și se înmulțeau ca în Vechiul Testament. GALACTION, O. I 291. ♦ (Despre limbi) Care este cunoscut (și studiat) sub aspectul din trecut (deosebit de cel actual). ♦ (Despre produse agricole, viticole etc.) Din recolta anilor trecuți. Sînt ca vinul cel de Nicorești. Cu cît îi mai vechi, cu atîta-i mai bun. ALECSANDRI, T. I 93. ♦ (Despre alimente și produse alimentare, farmaceutice etc.) Obținut, recoltat, preparat de (prea) multă verb reflexiv:eme; prin extensie lipsit de gust, alterat, stricat. ♦ (Despre obiecte, mai ales despre haine) Care a fost întrebuințat mult timp și este uzat, stricat, tocit. Scoate un briceag vechi. DUMITRIU, N. 158. Hainele... sînt vechi și ponosite. CREANGĂ, P. 191. Fier vechi vezi fier (2). • Expresia: A arunca (ceva) la fier (sau fiare) vechi vezi fier (2). 3. Înaintat în vîrstă, bătrîn. Pe sub sălcii vechi, într-o apă curată cu prundiș la fund... Bunicul a intrat cu crîsnicul lui. SADOVEANU, N. forme 29. Cu sfetnici vechi de zile mă-ntîmpinași în cale. EMINESCU, O. I 91. Spune-i babei la ureche Că ești tinerică veche. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 448. • Expresia: Garda veche (sau vechea gardă) vezi gardă (1). • figurat Îmbătrînit (înainte de verb reflexiv:eme). Să te iubesc pe tine? Dar inima ta-i veche Și generozitatea nu-ncîntă-a ta ureche. BOLINTINEANU, O. 117. ♦ Care exercită de multă verb reflexiv:eme o profesiune (și a căpătat multă experiență). Profesor vechi. ▭ Îi dete și pe vizitiul curții, om vechi... și iute la slujbă. ISPIRESCU, L. 104. 4. (Marcînd raportul dintre oameni) Cu care cineva are relații de multă verb reflexiv:eme. Soldatul mărunțel... acela în care mai credea ca într-un prieten vechi. SAHIA, N. 74. Dracul de la poartă, gîndind că e verb reflexiv:eun muștereu vechi de-a lor, deschide. CREANGĂ, P. 309. Îmi este vechi dușman, dar încai niciodată nu s-a ascuns. NEGRUZZI, S. I 141. 5. Care a îndeplinit cîndva o anumită funcție sau a avut cînd va o anumită sarcină,,ocupație etc, (pe care n-o mai are în prezent); fost. M-am dus la vechea mea gazdă. NEGRUZZI, S. I 67. 6. (Despre ființe) Care a trăit într-un trecut îndepărtat ( vezi antic, arhaic); (despre obiecte, fenomene etc.) care a existat într-o epocă anterioară; inactual, perimat. Are ca vechii boieri o vast-a strămoșilor sală. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 29. Acele zîne ce străbat din timpurile vechi. EMINESCU, O. I 192. Romanii Din Dacia veche... întemeiată deosebite staturi. BĂLCESCU, O. II 12. Cei mai vechi împărați ai Persiei. GORJAN, H. I 1. Stil vechi vezi stil. Crai de curtea veche vezi crai (2). locuțiune adjectiv și adverb Din vechi = din vechime, din strămoși, de demult. Casele mari, curate, ale meșteșugarilor sași care din vechi mai stăruiau în tîrgul acela. SADOVEANU, O. I 509. Străbăturăm în lung și-n lat vestitele grădini ale Pîngănaților, croite și sădite mai din vechi de Neonil și Varnava. HOGAȘ, DR. II 22. După verb reflexiv:emuri mulți veniră, începînd cu acel oaspe Ce din vechi se pomenește. EMINESCU, O. I 147. • Expresia: Lumea veche = a) orînduire dispărută sau pe cale de dispariție (din cauza instituțiilor, a mentalității etc. perimate). Visa dărîmarea lumii vechi, însă era omul cel mai blajin din lume. SADOVEANU, E. 167. Este interesant a ne opri asupra unui personaj care reprezintă trecerea de la lumea veche la cea nouă. IBRĂILEANU, spaniolă Hristos 43; b) lumea, antică; antichitatea. ♦ (Substantivat) Ceea ce nu mai corespunde timpului sau stadiului dintr-un moment dat, ceea ce este depășit, perimat, pe cale de dispariție. Lupta dintre vechi și nou. ♦ (Despre oameni) Cu concepții învechite; reacționar. Am dat votul pentru un om vechi, în speranța de a mă numi președinte la tribunal. BOLINTINEANU, O. 457. Forme diferite ale cuvantului vechi: vÉche Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VECHI: VECHI, VÉCHE, vechi, adjectiv 1. Care există de mult timp, din alte verb reflexiv:emuri; care ține, durează, se face de multă verb reflexiv:eme; făcut de mult. • Lumea veche = a) societate dispărută sau pe cale de dispariție; b) Antichitate; țările, locuitorii din Antichitate; c) nume generic care se dă celor trei continente (Europa, Asia și Africa) cunoscute până la descoperirea Americii. Vorbă veche = vorbă moștenită din timpuri îndepărtate; maximă, zicătoare, proverb. ♦ (Despre limbi) Care s-a vorbit într-o epocă îndepărtată; care este cunoscut (și studiat) sub aspectul ei din trecut (deosebit de cel actual). ♦ (Despre produse agricole, viticole etc.) Din recolta anilor trecuți. ♦ (Despre alimente și produse alimentare, farmaceutice etc.) Obținut, recoltat, preparat de prea multă verb reflexiv:eme; care și-a pierdut calitățile inițiale; lipsit de gust; alterat, stricat. 2. Care a fost folosit mult și este stricat, uzat. 3. (Rar) Bătrân. ♦ figurat îmbătrânit (înainte de verb reflexiv:eme). ♦ Care exercită de multă verb reflexiv:eme o profesie. 4. (Marcând raportul dintre oameni) Cu care cineva are relații, se cunoaște de multă verb reflexiv:eme. 5. Care a îndeplinit în trecut o anumită funcție, a avut o anumită ocupație etc. pe care n-o mai are în prezent; fost. 6. (Despre ființe) Care a trăit într-un trecut îndepărtat; (despre obiecte, fenomene etc.) care a existat într-o epocă anterioară; perimat. • locuțiune adjectiv și adverb (învechit) Din vechi = din vechime, de demult. ♦ Care nu se mai folosește, nu mai prezintă interes, ieșit din uz. ♦ (Despre oameni) Cu concepții învechite. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce nu mai corespunde timpului sau stadiului dintr-un moment dat, ceea ce este depășit, perimat, pe cale de dispariție. – latina popular veclus (= vetulus). Forme diferite ale cuvantului vechi: vÉche Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VECHI: VECHI, VÉCHE, vechi, adjectiv 1. Care există de mult timp, din alte verb reflexiv:emuri; care ține, durează, se face de multă verb reflexiv:eme; făcut de mult. • Lumea veche = a) societate dispărută sau pe cale de dispariție; b) antichitate; țările, locuitorii din antichitate; c) nume generic care se dă celor trei continente (Europa, Asia, Africa) cunoscute până la descoperirea Americii. Vorbă veche = vorbă moștenită din timpuri vechi; maximă, zicătoare, proverb. ♦ (Despre limbi) Care s-a vorbit într-o epocă îndepărtată; care este cunoscut (și studiat) sub aspectul ei din trecut (deosebit de cel actual). ♦ (Despre produse agricole, viticole etc.) Din recolta anilor trecuți. ♦ (Despre alimente și produse alimentare, farmaceutice etc.) Obținut, recoltat, preparat de multă verb reflexiv:eme; care și-a pierdut calitățile inițiale; lipsit de gust, alterat, stricat. 2. Care a fost întrebuințat mult și este stricat, uzat. 3. (Rar) Bătrân. ♦ figurat Îmbătrânit (înainte de verb reflexiv:eme). ♦ Care exercită de mult o profesiune. 4. (Marcând raportul dintre oameni) Cu care cineva are relații, se cunoaște de multă verb reflexiv:eme. 5. Care a îndeplinit în trecut o anumită funcție, a avut o anumită ocupație etc. pe care n-o mai are în prezent. 6. (Despre ființe) Care a trăit într-un trecut îndepărtat; (despre obiecte, fenomene etc.) care a existat într-o epocă anterioară; perimat. • locuțiune adjectiv și adverb (învechit) Din vechi = din vechime, de demult. ♦ Care nu se mai întrebuințează, nu mai prezintă interes, ieșit din uz. ♦ (Substantivat, n.) Ceea ce nu mai corespunde timpului sau stadiului dintr-un moment dat, ceea ce este depășit, perimat, pe cale de dispariție. – latina popular veclus (= vetulus). Forme diferite ale cuvantului vechi: vÉche Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru VECHI: VECHI adjectiv 1. trecut. (Din timpurile vechi.) 2. antic. (Lumea vechi.) 3. arhaic, primitiv, străvechi. (Civilizații vechi.) 4. bătrînesc, patriarhal, tradițional. (Datini vechi.) 5. arhaic, (livresc) vetust. (Casa avea un aer vechi.) 6. bătrîn, străvechi, (figurat) cărunt. (Prin codrii cei vechi.) 7. folosit, purtat, uzat. (Haine vechi.) 8. rece, tare, uscat. (Un coltuc de pîine vechi.) 9. demodat, depășit, desuet, învechit, perimat, (livresc) vetust, (familial figurat) fumat. (Practici vechi.) 10. arhicunoscut, banal, depășit, știut, (rar) răscunoscut, (familial figurat) fumat, răsuflat. (O glumă vechi.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru VECHI: VECHI adjectiv 1. Vechiu act.; Vechiul, P. (Sur XXII); – greacă (Bîr II 375); – Ioniță (RI XI 314); – Larion (17 A V 203); -esca. 2. Vecheș Radul (17 B III 378). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru vechi: vechi adjectiv masculin, forme véche, articulat véchea, genitiv dativ articulat véchii; plural m. și forme vechi, articulat m. véchii Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru vechi: vechi adjectiv masculin, forme véche, articulat véchea, genitiv dativ articulat véchii; plural m. și forme vechi; articulat m. véchii Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Vechi: Vechi ≠ modern, nou, proaspăt, recent Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru VECHI: VECHI adjectiv verbal bătrân, vârstnic. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru vechi: vechi adjectiv verbal BĂTRÎN. VÎRSTNIC. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'VECHI' VECÉRNEVECÉRNIEVECÉUvechéscVECHIVECHÍEVECHÍLVECHILÂCVECHILÉT |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL vechi Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului vechi dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Din timpurile vechi. Lumea vechi. Civilizații vechi. Datini vechi. Casa avea un aer vechi. Prin codrii cei vechi. Haine vechi. Un coltuc de pîine vechi. Practici vechi. O glumă vechi. Din timpurile vechi. Casa avea un aer vechi. Haine vechi. |
GRAMATICA cuvântului vechi? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului vechi. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul vechi poate fi: adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE vechi? Vezi cuvântul vechi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul vechi?[ ve-chi ] Se pare că cuvântul vechi are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL vechi Inţelegi mai uşor cuvântul vechi dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeLumea veche = nume generic care se dă Europei, Asiei și Africii, considerate în raport cu America Vorbă veche = vorbă din bătrîni; maximă, zicătoare, proverb Locuțiune adjectiv și adverb Din vechi = din vechime, din strămoși, de demult Lumea veche = a orînduire dispărută sau pe cale de dispariție din cauza instituțiilor, a mentalității etc Lumea veche = a societate dispărută sau pe cale de dispariție; b Antichitate; țările, locuitorii din Antichitate; c nume generic care se dă celor trei continente Europa, Asia și Africa cunoscute până la descoperirea Americii Vorbă veche = vorbă moștenită din timpuri îndepărtate; maximă, zicătoare, proverb locuțiune adjectiv și adverb învechit Din vechi = din vechime, de demult Lumea veche = a societate dispărută sau pe cale de dispariție; b antichitate; țările, locuitorii din antichitate; c nume generic care se dă celor trei continente Europa, Asia, Africa cunoscute până la descoperirea Americii Vorbă veche = vorbă moștenită din timpuri vechi; maximă, zicătoare, proverb locuțiune adjectiv și adverb învechit Din vechi = din vechime, de demult |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL vechi |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ zeamă de varză?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
