eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție vorbire


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIMEANTONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Vorbire [ vor-bi-re ]
VEZI SINONIME PENTRU vorbire PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului vorbire în mai multe dicționare

Definițiile pentru vorbire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VORBIRE:
VORBÍRE, vorbiri, substantiv feminin

1. Acțiunea de a vorbi și rezultatul ei.

1. Gînd, idee exprimată prin cuvinte; prin extensie discurs, cuvîntare. Vorbirea lui Zaharia Duhu fusese pe înțelesul șefului de stație. C. PETRESCU, A. 307. În fuga vorbirii își vedea gîndurile înainte de a le rosti, cum răsar și se înșiră. VLAHUȚĂ, O. A. III 64. Parte de vorbire vezi parte (2). Vorbire directă vezi direct (2). Vorbire indirectă vezi indirect (2).
       • Expresia: A avea darul vorbirii vezi dar (II 1).
♦ Fel de a vorbi, de a se exprima. Vorbirea unui mare număr de oameni, instruiți sau neinstruiți, se caracterizează printr-o foarte slabă pronunțare a lui i final. IORDAN, L. R. 205. Vorbirea bolnavului este monotonă, nu schimbă de loc intonația cuvintelor. PARHON, O. A. I 266. Mă gîndeam la prietinul meu de altădată... cu vorbirea năvalnică și încurcată. SADOVEANU, O. VIII 17.
♦ Limbaj. Engels a arătat că, în această fază a omenirii, vorbirea articulată s-a născut în procesul muncii. ROSETTI, S. L. 7.

2. Limbă, grai. Cronicarii și alți autori moldoveni se lăsau influențați, evident fără o intenție specială, de vorbirea muntenească, socotită de ei mai corectă. IORDAN, L. R. 185. Școala și alte împrejurări au adus, în două generații, în vorbirea curentă a sătenilor, vocabule care nu se auzeau înainte de 1900. SADOVEANU, E. 34.

3. (Învechit) Convorbire, conversație, discuție. Începusă o vorbire intimă cu el. EMINESCU, N. 58. Cu cît ne suiam pe coastă, cu atît vorbirea noastră devenea mai aprinsă. GHICA, S. A. 148.

4. (Învechit) Cuvînt, vorbă; mențiune. În textul publicat de Kossuth nu se află nici un cuvînt despre garanțiile în favoarea Transilvaniei și a Banatului, precum nici vorbirea ce se făcea despre Bucovina în schița de proiect. GHICA, A. 618.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

VORBIRE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VORBIRE:
VORBÍRE, vorbiri, substantiv feminin

1. Acțiunea de a vorbi și rezultatul ei; folosire a limbii în procesul de comunicare între membrii unei anumite colectivități; vorbit1.
♦ Limbaj.
       • Vorbire sintetică = vorbire generată de un sintetizator de vorbire.
♦ Fel de a vorbi, mod de a se exprima.

2. Limbă, grai.

3. (învechit), Cuvânt; mențiune.

– vezi vorbi.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

VORBIRE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VORBIRE:
VORBÍRE, vorbiri, substantiv feminin

1. Acțiunea de a vorbi și rezultatul ei; folosire a limbii în procesul de comunicare între membrii unei anumite colectivități; vorbit1.
♦ Limbaj.
       • Vorbire sintetică = vorbire generată de un sintetizor de vorbire.
♦ Fel de a vorbi, mod de a se exprima.

2. Limbă, grai.

3. (învechit) Cuvânt; mențiune.

– vezi vorbi.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

VORBIRE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru VORBIRE:
VORBÍRE vorbirei forme

1) Proces de transmitere a informației cu ajutorul limbii; faptul de a vorbi.
       • A avea darul vorbireii a vorbi liber și frumos în public.

2) Mijloc principal de comunicare între oameni constând din sistemul fonetic, lexical și gramatical; limbă; limbaj;

3) Fel de a vorbi; mod de exprimare. /v. a vorbi
Forme diferite ale cuvantului vorbire: vorbirei

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

VORBIRE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru VORBIRE:
VORBIRE s.

1. limbaj, limbă. (Apariția vorbire.)

2. vorbă, (învechit) rost. (De ți-ar fi fapta ca vorbire.)

3. exprimare, limbă, vorbă. (Îl poți recunoaște după vorbire.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

vorbire
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru vorbire:
vorbíre forme Acțiunea de a vorbi, de a te exprima: a avea vorbire curentă. Cuvînt: părțile vorbiriĭ.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

vorbire
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru vorbire:
vorbire forme

1. acțiunea de a vorbi și rezultatul ei;

2. cuvânt: părțile vorbirii; mod de a exprima.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

vorbire
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru vorbire:
vorbire substantiv verbal ALOCUȚIUNE. CUVÎNT. CUVÎNTARE. DIALECT. DISCURS. TERMEN. VORBĂ.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

VORBIRE
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru VORBIRE:
VORBÍRE s.

1. vezi limbaj.

2. vezi vorbă.

3. vezi exprimare.

Definiție sursă: Dicționar de sinonime

vorbire
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru vorbire:
vorbíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat vorbírii; plural vorbíri
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

vorbire
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru vorbire:
vorbíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat vorbírii; plural vorbíri
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

Vorbire
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Vorbire:
Vorbire ≠ tăcere
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'VORBIRE'
VORBĂRÉȚVORBĂRÍEVORBÁRIȚVORBÍVORBÍREVORBIȘOÁRĂVORBÍTVORBITÓRVORBULÍȚĂ

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Vorbire
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului vorbire dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
VORBÍRE vorbirei forme 1 Proces de transmitere a informației cu ajutorul limbii; faptul de a vorbi.
       • A avea darul vorbireii a vorbi liber și frumos în public.
Apariția vorbire.
De ți-ar fi fapta ca vorbire.
Îl poți recunoaște după vorbire.

GRAMATICA cuvântului Vorbire?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului vorbire.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Vorbire poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul Vorbire sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul vorbire are forma: vorbíri
VEZI PLURALUL pentru Vorbire la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE vorbire?
Vezi cuvântul vorbire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul vorbire?
[ vor-bi-re ]
Se pare că cuvântul vorbire are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL Vorbire
Inţelegi mai uşor cuvântul vorbire dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Vorbire sintetică = vorbire generată de un sintetizator de vorbire
Vorbire sintetică = vorbire generată de un sintetizor de vorbire

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Vorbire

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Conform limba franceza soteriologie < greacă Ï„ÏŒ σωτήριον?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
pentru ce? cu ce scop? c
cântare bisericească cu care se termină slujba de înmormântare sau un parastas
mijloc de salvare > salvare, eliberare, substantiv neutru al lui σωτήριος
regim al bunurilor soților, în temeiul căruia bunurile dobândite cu titlu oneros în timpul căsătoriei aparțin, cu excepțiile prevăzute de lege, ambilor soți, care au deopotrivă, dreptul de a le administra și de a dispune de ele
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app