eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție vrajba


PROPOZIȚIISINONIMEANTONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Vrajbă [ vraj-bă ]
VEZI SINONIME PENTRU vrajbă PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului vrajba în mai multe dicționare

Definițiile pentru vrajba din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru VRAJBĂ:
verb reflexiv:AJBĂ s.

1. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gîlceavă, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, zîzanie, (învechit și popular) price, pricină, sfadă, (popular și fam.) cîrcotă, dihonie, rîcă, (popular) harță, (învechit și regional) pricaz, scîrbă, toi, (regional) bucluc, hîră, poancă, sfădălie, zoală, (Moldova și Transilvania) poară, (Bucovina și Transilvania) șcort, (învechit) dezunire, gîlcevire, împoncișare, județ, neașezare, neunire, pîră, pricinuire, pricire, prigoană, prigonire, zavistie, zurbavă, (grecism învechit) filonichie, (figurat) ciocnire. (vrajba continuă dintre două persoane.)

2. animozitate, discordie, dușmănie, învrăjbire, ostilitate, pornire, ură, verb reflexiv:ăjmășie, zîzanie, (livresc) inimiciție, (învechit și popular) price, (popular și fam.) dihonie, (popular) pică, (învechit și regional) ceartă, pizmă, pizmuire, scîrbă, (Moldova) poxie, (învechit) mozavirie, neprietenie, patos, scandală, sfadă, urîciune, verb reflexiv:ăjbie, (latinism învechit) rancoare. (Ce e vrajba asta neîmblînzită între voi?)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

vrajbă
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru vrajbă:
verb reflexiv:ájbă (-ắjbi), substantiv feminin

– Discordie, dușmănie, ură, conflict, gîlceavă.

– Variante verb reflexiv:ajmă. limba slavă (veche) verb reflexiv:ažĭda (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 464; Tiktin; Conev 99), pentru schimbul de sufix, conform limba cehă verb reflexiv:ažba, poloneză wrožba.

– derivat (în)vrăjbi, verb (a dușmăni); (în)vrăjbitor, adjectiv (instigator, ațîțător); verb reflexiv:ăjbie, substantiv feminin (discordie; răzbunare), învechit; verb reflexiv:ăjmaș, substantiv masculin (dușman; adjectiv, ostil), de la variantă (după Tiktin, în loc de *vrăjbnaș; după Candrea, în loc de *vrajbăn < limba slavă (veche) verb reflexiv:ažĭdĭbĭnŭ); verb reflexiv:ăjmășesc, adjectiv (ostil); verb reflexiv:ăjmășește, adverb (dușmănește, cu ostilitate); verb reflexiv:ăjmăși (variantă învrăjmăși, învechit verb reflexiv:ăjmășui), verb (a dușmăni, a face gîlceavă); verb reflexiv:ăjmășie, substantiv feminin (dușmănie).
Forme diferite ale cuvantului vrajba: -ắjbi

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

VRAJBĂ
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru VRAJBĂ:
verb reflexiv:ÁJBĂ, verb reflexiv:ajbe, substantiv feminin Ceartă, neînțelegere, dușmănie, dezbinare. vezi verb reflexiv:ăjmășie. Tocmai cînd se mai potoli verb reflexiv:ajba, sosi și Pavel Tunsu cu o mutră jalnică de parc-ar fi venit de la un mort. REBREANU, R. II 41. Cele răle să se spele, cele bune să s-adune; verb reflexiv:ajba dintre noi să piară și neghina din ogoară. CREANGĂ, A. 60. Să vedeți voi certe, Lupte, verb reflexiv:ajbe-ntre boieri, Pentru scaun și averi! ALECSANDRI, P. II 107.
       • Expresia: A băga verb reflexiv:ajbă vezi băga (II 3).

– plural și: verb reflexiv:ăjbi.

– Variantă: verb reflexiv:ájmă (ISPIRESCU, U.

2) substantiv feminin

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

vrajbă
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru vrajbă:
verb reflexiv:ájbă forme, plural e și verb reflexiv:ăjbĭ (vechea slavă verb reflexiv:ažĭda, dușmănie, confundat cu verb reflexiv:ažĭba, magie, verb reflexiv:ajă; limba cehă verb reflexiv:ažba, ură mortală. vezi verb reflexiv:ăjmaș). Dușmănie, dezbinare, rivalitate; era mare verb reflexiv:ajbă între eĭ.

– În Muntenia vest și verb reflexiv:ajmă (Isp. 2, 66).

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

VRAJBĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru VRAJBĂ:
verb reflexiv:ÁJBĂ vrajbae forme Atitudine dușmănoasă; verb reflexiv:ăjmășie; ură; ostilitate; dușmănie. *A fi în vrajba cu cineva a fi în relații rele cu cineva; a fi certat cu cineva. A semăna (sau a băga) vrajba a răspândi dușmănie. [G.-D. verb reflexiv:ajbei] /<sl. verb reflexiv:ažida
Forme diferite ale cuvantului vrajba: vrajbae

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

VRAJBĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru VRAJBĂ:
verb reflexiv:ÁJBĂ, verb reflexiv:ajbe, substantiv feminin Dușmănie, ură, verb reflexiv:ăjmășie, dezbinare, zâzanie; ceartă.

– Din limba slavă (veche) verb reflexiv:ažĩda.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

VRAJBĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru VRAJBĂ:
verb reflexiv:ÁJBĂ, verb reflexiv:ajbe, substantiv feminin Dușmănie, ură, verb reflexiv:ăjmășie, dezbinare, zâzanie; ceartă.

– Din limba slavă (veche) verb reflexiv:ažĭda.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

vrajbă
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru vrajbă:
verb reflexiv:ajbă forme desbinare: verb reflexiv:ajba dintre noi să piară Hristos [slava verb reflexiv:AJIBA, inimiciție].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

vrajbă
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru vrajbă:
verb reflexiv:ájbă substantiv feminin, genitiv dativ articulat verb reflexiv:ájbei; plural verb reflexiv:ájbe
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

vrajbă
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru vrajbă:
verb reflexiv:ájbă substantiv feminin, genitiv dativ articulat verb reflexiv:ájbei; plural verb reflexiv:ájbe
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

Vrajbă
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Vrajbă:
verb reflexiv:ajbă ≠ prietenie
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'VRAJBA'
VrahieVRÁIȘTEVRÁJĂVRĂJÁRVRÁJBĂvrăjbéscvrăjbíVRĂJBÍEVRĂJBÍT

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Vrajbă
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului vrajbă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Vrajbă continuă dintre două persoane.
Ce e vrajbă asta neîmblînzită între voi?.
Verb reflexiv:ÁJBĂ vrajbăe forme Atitudine dușmănoasă; verb reflexiv:ăjmășie; ură; ostilitate; dușmănie.
*A fi în vrajbă cu cineva a fi în relații rele cu cineva; a fi certat cu cineva.
A semăna sau a băga vrajbă a răspândi dușmănie.

GRAMATICA cuvântului Vrajbă?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului vrajbă.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Vrajbă poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul Vrajbă sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi
VEZI PLURALUL pentru Vrajbă la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE vrajbă?
Vezi cuvântul vrajbă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul vrajbă?
[ vraj-bă ]
Se pare că cuvântul vrajbă are două silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Vrajbă

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Zeamă lungă?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
legături de prietenie
persoană fizică sau juridică împuternicită să difuzeze în țară și în străinătate știri și textele documentelor oficiale sau ale unor organizații, instituții etc
a mâncare neconsistentă, făcută cu prea multă apă, pentru a ajunge la multe persoane; b vorbărie lungă, lipsită de interes; prin extensie persoană care vorbește mult și fără nici o noimă
în interesul, în avantajul, spre binele cuiva
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app