eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție izbuti


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Izbuti [ iz-bu-ti ]
VEZI SINONIME PENTRU izbuti PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului izbuti în mai multe dicționare

Definițiile pentru izbuti din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a izbuti
Verbul: a izbuti (forma la infinitiv)
A izbuti conjugat la timpul prezent:
  • eu izbutesc
  • tu izbutești
  • el ea izbutește
  • noi izbutim
  • voi izbutiți
  • ei ele izbutesc
VEZI VERBUL a izbuti CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru IZBUTI:
IZBUTÍ, izbutesc, verb IV. tranzitiv A duce la bun sfîrșit, a termina cu bine; a reuși, a izbîndi. Cu blîndeță și cu vorbă bună izbutea să le facă pe toate la verb reflexiv:emea lor. MIRONESCU, S. A. 124. În cele mai de pe urmă izbuti fata să rănească pe balaur. ISPIRESCU, L. 18. Văzînd el, dracul, că și aici n-a izbutit nemica, crîșca din măsele. CREANGĂ, P. 145.
       • intranzitiv Noi trebuie să izbutim in tot ce începem, cu orice preț. CAMILAR, TEM. 100. Am izbutit ori de cîte ori te-am ascultat. ISPIRESCU, L. 21.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

IZBUTI
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru IZBUTI:
IZBUTI verb

1. a reuși, (franțuzism) a parveni, (învechit și popular) a isprăvi, (popular) a nimeri, (prin Moldova) a hălădui, (Transilvania și Bucovina) a succede, (grecism învechit) a catortosi. (A izbuti să facă un dispozitiv pentru...)

2. a prinde, a reuși. (Viclenia lui nu a izbuti.)

3. a izbîndi, a reuși, (învechit) a reieși, (figurat) a răzbi. (A fost acolo și a izbuti.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

izbuti
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru izbuti:
izbutí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele izbutésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea izbuteá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural izbuteáscă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

izbuti
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru izbuti:
izbutí (a izbuti) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele izbutésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea izbuteá; conjunctiv prezent 3 să izbuteáscă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

IZBUTI
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru IZBUTI:
IZBUTÍ, izbutesc, verb IV. tranzitiv și intranzitiv A duce ceva la bun sfârșit; a reuși, a izbândi.

– Et. nec.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

IZBUTI
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru IZBUTI:
IZBUTÍ, izbutesc, verb IV. tranzitiv și intranzitiv A duce ceva la bun sfârșit; a reuși, a izbândi.

– Et. nec.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a


CUVINTE APROPIATE DE 'IZBUTI'
IZBUCNÍIZBUCNÍREizbucnitórizbutéscIZBUTÍizbutíreIzbutitizdáIZDĂNÍ

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL IZBUTI
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului izbuti dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
A izbuti să facă un dispozitiv pentru.
Viclenia lui nu a izbuti.
A fost acolo și a izbuti.
A izbuti să facă un dispozitiv pentru.
Izbutí a izbuti verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele izbutésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea izbuteá; conjunctiv prezent 3 să izbuteáscă.

GRAMATICA cuvântului IZBUTI?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului izbuti.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul IZBUTI poate fi: verb,

    CUM DESPART ÎN SILABE izbuti?
    Vezi cuvântul izbuti desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul izbuti?
    [ iz-bu-ti ]
    Se pare că cuvântul izbuti are trei silabe

    © 2024 qDictionar.com


    SINONIME PENTRU CUVÂNTUL IZBUTI

    Eşti tare la limba română?

    Ce înseamnă expresia: Nu face nici o para chioară sau nici două parale sau nu face parale?

    Apasă click pe răspunsul corect.
    corectcorectgresitgreşit
    clădire sau încăpere din incinta unui obiectiv de pază ocupată de o gardă militară
    a-i spune cuiva de-a dreptul, fără ocoluri
    nu are nici o valoare, nu e bun de nimic
    asta e! n-ai ce-i face! ♦ viață laică; viață veselă, liberă
    VEZI RĂSPUNSUL CORECT

    Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


    dex-app