eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție seama


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Seamă [ sea-mă ]
VEZI SINONIME PENTRU seamă PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului seama în mai multe dicționare

Definițiile pentru seama din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SEAMĂ:
SEÁMĂ, (2, rar) semi, substantiv feminin (Și în forma samă)

1. (În locuțiuni și expresii; exprimă ideea de calcul mintal, judecată, constatare, observație) De bună seamă = desigur, fără îndoială, fără doar și poate. Deodată, în liniștea adîncă, porni din cîmpie un glas limpede. Cînta de bună samă verb reflexiv:eo fată care se întorcea întîrziată în sat. SADOVEANU, O. I 107. Dar dintr-al prinților șirag, Cîți au trecut al casei prag, De bună seamă cel mai drag A fost ales. COȘBUC, P. I 54. Mai cu seamă = mai ales, îndeosebi, în special. Mai cu seamă oamenii de astăzi nu mai seamănă cu cei și cele din tinerețea mea. GALACTION, O. I 64. Discută împreună mai cu seamă de afaceri. REBREANU, R. I 58. Vinațele, cafeaua, pînea și pelinul mai cu seamă, fără care nu este zi-întîi-mai! RUSSO, S. 103. A-și da seama = a se lămuri, a pricepe, a se dumeri, vezi da3 (I 16). A lua seama (sau, mai rar, seamă) = a) a se gîndi, a reflecta adînc, a chibzui, a fi atent la ceva. O, Despot, dar ia seama, ia seama la furtună! ALECSANDRI, T. II 157. Să fi luat seama bine Cu cine te împreuni Și cu cine te cununi. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 171; b) a observa îndeaproape pe cineva, a urmări; a supraveghea. Îi luam seama lui Oance și mi se părea că și el mi-o lua mie. GALACTION, O. I 66; c) a observa ceva, a remarca. Uite, zău, acum iau seama Că-mi stă bine-n cap năframa Și ce fată frumușică Are mama. COȘBUC, P. I 103. O ciută mioară... Iarbă nu păștea, Nici apă nu bea... Nimeni seamă-i lua, Afară d-un cerb, D-un cerb tretior, Al ei frățior. TEODORESCU, P. P. 59; d) a înțelege, a se lămuri. Romînii încă nu au luat bine sama ce au verb reflexiv:ut să zică cînd au vestit și descoperit că Ardealul, în veacul trecut, au restaurat limba. RUSSO, S. 64. A-și lua seama (sau de seamă) = a se râzgîndi. Un moment se gîndi să cumpere și îndată-și luă de seamă. VLAHUȚĂ, la TDRG. A băga de seamă sau (rar) a băga seama că... vezi băga (II 7).

2. Socoteală, contabilitate Socotelile sau semile mănăstirilor închinate... dovedesc cu prisos că într-astfel s-a urmat atunci, pe cînd clauzele donatorilor erau încă respectate. ODOBESCU, S. II 47.
       • Expresia: A ști seama = a cunoaște situația unui lucru (sub raport numeric, statistic); a ști rostul. Mămuca știe sama ouălor, caută găinile în fiecare dimineață. SADOVEANU, O. VIII 140. Popa Stoica din Fărcași... Știe seama oștilor, Cred și pe-a războaielor. ODOBESCU, S. II 427. A da seamă vezi da3 (I 16). (Învechit) A cere (cuiva) seamă vezi cere (4).

3. (În locuțiuni și expresii; exprimă ideea de folos, interes, grijă, sarcină) Pe seama (cuiva) = a) în folosul sau în interesul (cuiva), pentru (cineva). O, n-ai putea să-mi spui, Minune de copilă dalbă, Pe seama cui speli pînza albă? IOSIF, T. 65. Ești un nemernic Cînd n-ai un țel hotărîtor. Tu ai pe-ai tăi! De n-ai pe nimeni, Te lupți pe seama tuturor. COȘBUC, P. I 194. Comisionarul unui turc din Vidin... pe seama căruia strîngea zaherea de prin satele vecine. GHICA, S. A. 31; b) în sarcina (cuiva), asupra (cuiva). Dacă critica mea va fi... nedemnă și nepotrivită... rușinea va rămînea numai pe seama mea, căci este drept ca fiecare să poarte ponosul faptelor și ziselor sale. ODOBESCU, S. III

10. Pe seamă = în proprietate sau în folosință personală; propriu. Se hotărî să-și deschiză prăvălie pe seamă. VLAHUȚĂ, O. A. 207. A lăsa pe (sau în) seama cuiva sau a da pe (sau în) seamă (sau în seama cuiva) = a da (sau a lăsa) în grija, în paza, în posesia cuiva, vezi lăsa (4). Vodă... cheamă pe un edecliu și-i dă pe Niculaie în seamă, să-l ducă în munte. GHICA, S. A. 33. A lua (pe cineva) pe seamă = a lua (pe cineva) în grija și pe răspunderea sa; a apăra, a ocroti (pe cineva). Lasă-n urmă-ți teamă, Că te iau pe seamă Istor brațe groase, Groase și vînoase... Istui păloșel Cu buza de-oțel. ALECSANDRI, P. P. 64. A lua seama (de cineva) = a se ocupa, a se îngriji, a avea grijă (de cineva). O rugă... să ia seama de fetițe. POPOVICI-BĂNĂȚEANU, la TDRG. A ține seama (sau, mai rar, seamă) de cineva (sau de ceva) = a lua în considerație, a avea în vedere. Voia tînărul să nu ție seama și totuși stătuse pe ghimpi la masă. REBREANU, R. I 90.

4. Însemnătate, importanță; vază, faimă, trecere. Supărară mai bine de trei sute de ani pe împărații romani de seama lui Aurelian, lui Teodosie, lui Justinian. ODOBESCU, S. III 108.
       • locuțiune adjectiv De seamă = important, însemnat; cu trecere. Cînd se va libera sergent-major, se va ruga în genunchi de toți superiorii și de toți oamenii de seamă din Romanați să-i deschidă o portiță în școala militară. GALACTION, O. I 129. Unde-i norocul s-o ia un fecior așa de seamă. REBREANU, I 86. Să-ți cheltuiești puterea celui mai de seamă dar, Ca să-i faci mai răi pe oameni și mai sceptici și mai triști?... Asta vi-i chemarea sfîntă de profeți și de artiști? VLAHUȚĂ, O. A. I 65.
       • Expresia: A băga (sau a lua) pe cineva (sau ceva) în seamă vezi băga (II 7).

5. Fel, gen, soi. Ba eu nu m-oi mărita, Pînă nu te-i însura, Să văd pe cine-i lua. De-i lua de seama mea, Tot să poți trăi cu ea. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 261. Te cunoști de pe năframă, Că ești de-a maică-ta seamă. id. ib. 249.
       • Expresia: De-o seamă cu cineva sau de seama cuiva = la fel cu cineva, în aceeași situație, stare, categorie socială cu cineva, de aceeași vîrstă cu cineva. Avea un fecior... Era de-o seamă cu Oleana și, mici copii, se jucaseră împreună. GALACTION, O. I 68. Nu mai știa încotro să meargă, pentru că îmblase pretutindine pe unde știa că sînt fete de sama lui. SBIERA, P. 216. Tu n-ai tată, eu n-am mamă, Amîndoi sîntem de-o seamă. ALECSANDRI, P. P. 242.

6. Rost, rînduială. Săreau în două picioare, nechezînd speriați... «Dar ce, măre, să mai fie și asta?» strigau unii din drumeții nencercați la seama cailor. ODOBESCU, S. I 162.
       • Expresia: A ști seama (la ceva) = a cunoaște rîndul sau rostul unui lucru, al unei îndeletniciri; a avea experiența unui lucru. Miclăuș, cîne-nvățat, Știa seama la vînat. ODOBESCU, S. III 183. A ști de seama cuiva = a avea știri despre cineva; a avea cunoștință de soarta cuiva. Îi mai spuse că l-a întrebat despre bărbatul ei și fiu-său îi răspunse că nu știe de seama lui nimic. ISPIRESCU, L. 57. A-i face (cuiva) seama = a omorî, a ucide (pe cineva). A-și face (singur) seama (sau, mai rar, seamă) = a se sinucide. Se mîhni pînă în adîncul sufletului și, după ce văzu că nu mai este mîntuire pentru bărbatul său, se duse și ea de-și făcu seamă singură. ISPIRESCU, U. 77.

7. (Învechit și popular, precedat de articulat nehot.) Număr, cantitate (nedeterminată); cîțiva. O samă se cățăraseră și pe zidul de împrejmuire al mănăstirii, ca să vadă trecînd alaiul. SADOVEANU, Z. C. 214. Sigismund trimise pe mireasa sa la Gherla și grăbi a porni o seamă de oștiri, ce avea gata, în Țara Romînească. BĂLCESCU, O. I 196. O samă de învățați a Ardealului apără limba născută din sisteme ca limba ardelenească. RUSSO, S. 80.
       • locuțiune adjectiv și adverb Fără număr și fără seamă = în număr mare; mulțime, puzderie. În cîțiva ani, oi avea... fără număr și fără samă. SBIERA, P. 250. Peste seamă = peste măsură, foarte. Tăcerea... îi plictisise peste seamă. VORNIC, P. 127. Vitoria și Gheorghiță au intrat într-o odăiță peste samă de caldă. SADOVEANU, B. 120.
♦ (În legătură cu noțiuni temporale) Interval, bucată. Așa trăia biata mă-sa de o seamă de verb reflexiv:eme. VLAHUȚĂ, O. A. 98.

– Variantă: (regional) sámă substantiv feminin

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



SEAMĂ
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru SEAMĂ:
SEÁMĂ, (2, rar) semi, substantiv feminin

1. (În expresie, exprimă ideea de calcul mintal, constatare, observație) De bună seamă = desigur, fără îndoială. Mai cu seamă = mai ales, îndeosebi. A-și da seama = a se lămuri, a pricepe. A lua seama (sau seamă) = a) a se gândi, a reflecta adânc; b) a supraveghea; c) a observa ceva, a remarca; d) a înțelege, a se lămuri. A-și lua seama (sau de seamă) = a se răzgândi.

2. Socoteală, calcul, contabilitate Socotelile sau semile mănăstirilor închinate (ODOBESCU).
       • Expresia: A ști seama = a cunoaște situația unui lucru. A face seama = a face socoteala, a număra. Multă-i frunza pe copaci, Dar de stai și seama faci, Tot erau mai mulți cazaci (COȘBUC).

3. (În expresie, exprimă ideea de folos, interes, grijă) Pe seama (cuiva) = a) în folosul sau în interesul (cuiva); b) în sarcina (cuiva), asupra (cuiva). Pe seamă = în proprietate sau în folosință personală. A lăsa pe (sau în) seama cuiva sau a da pe (sau în) seamă (sau în seama cuiva) = a da (sau a lăsa) în paza, în grija, în posesia cuiva. A lua (pe cineva) pe seamă = a lua (pe cineva) în grija și pe răspunderea sa. A lua seama (de cineva) = a se ocupa, a se îngriji (de cineva). A ține seama (sau, rar, seamă) de cineva sau de ceva = a lua în considerație, a avea în vedere.

4. Însemnătate, importanță; vază, faimă. Împărații romani de seama lui Aurelian (ODOBESCU).
       • locuțiune adjectiv De seamă = important; cu trecere.

5. Fel, gen, soi. Te cunoști de pe năframă, Că ești de-a maică-ta seamă (JARNÍK-BÎRSEANU).
       • Expresia: De-o seamă (cu cineva) sau de seama cuiva = la fel cu cineva, în aceeași situație, stare, categorie socială cu cineva, de aceeași vârstă cu cineva.

6. Rost, rânduială. Strigau unii din drumeții nencercați la seama cailor (ODOBESCU).
       • Expresia: A ști seama (la ceva) = a avea experiența unui lucru. A ști de seama cuiva = a avea știri despre cineva; a avea cunoștință de soarta cuiva. A-i face (cuiva) seama = a omorî, a ucide (pe cineva). A-și face (singur) seama (sau, rar, seamă) = a se sinucide.

7. (învechit) Număr, cantitate (nehotărâtă); câțiva. O seamă de învățați.
       • locuțiune adjectiv și adverb Fără număr și fără seamă = în număr mare; mult. Peste seamă = peste măsură.
♦ (În legătură cu noțiuni temporale) Interval. Așa trăia biata mă-sa de o seamă de verb reflexiv:eme (VLAHUȚĂ). [ pronunție și: (regional) samă]

– limba maghiară szám.

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

SEAMĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SEAMĂ:
SEÁMĂ substantiv feminin

1. (În locuțiune și expresie; exprimă ideea de calcul mintal, o judecată, o constatare, o observație) De bună seamă = desigur, fără îndoială. Mai cu seamă = mai ales, îndeosebi. A-și da seama = a constata, a se lămuri, a pricepe. A lua seama (sau seamă) = a) a se gândi, a reflecta adânc, a fi atent; b) a supraveghea; c) a observa ceva, a remarca; d) a înțelege, a se lămuri. (popular) A-și lua seama = a se răzgândi.

2. (În locuțiune și expresie; exprimă ideea de folos, interes, grijă) Pe seama (cuiva) = a) în folosul sau în interesul (cuiva); b) în sarcina (cuiva), asupra (cuiva). A lăsa pe (sau în) seama cuiva sau a da pe (sau în) seamă (sau în seama cuiva) = a da (sau a lăsa) în paza, în grija, în posesia cuiva. A lua seama (de cineva) = a se ocupa, a se îngriji (de cineva). A ține seama (sau, rar, seamă) de cineva (sau de ceva) = a lua în considerație, a avea în vedere pe cineva (sau ceva).

3. Însemnătate, importanță; vază, faimă.
       • locuțiune adjectiv De seamă = important, însemnat; cu trecere.

4. Fel, gen; soi.
       • Expresia: De-o seamă (cu cineva) sau de seama cuiva = la fel cu cineva, în aceeași situație, categorie socială cu cineva; de aceeași vârstă cu cineva.

5. Rost, rânduială.
       • Expresia: A ști seama (la ceva) = a avea experiența unui lucru, a ști cum să procedeze. A-i face (cuiva) seama = a omorî, a ucide (pe cineva). A-și face (singur) seama (sau, rar, seamă) = a se sinucide.

6. Socoteală, calcul; contabilitate
       • Expresia: A ști seama = a cunoaște situația unui lucru.

7. Număr, cantitate (nehotărâtă); câțiva. O seamă de învățați.
       • locuțiune adjectiv și adverb Fără număr și fără seamă = (care este) în număr mare; mult. Peste seamă = peste măsură, exagerat.
♦ (În legătură cu noțiuni temporale) Interval, perioadă (nehotărâtă). Așa trăia de o seamă de verb reflexiv:eme.

– Din limba maghiară szám.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

SEAMĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SEAMĂ:
SEÁMĂ substantiv feminin

1. (În locuțiune și expresie; exprimă ideea de calcul mintal, o judecată, o constatare, o observație) De bună seamă = desigur, fără îndoială. Mai cu seamă = mai ales, îndeosebi. A-și da seama = a constata, a se lămuri, a pricepe. A lua seama (sau seamă) = a) a se gândi, a reflecta adânc, a fi atent; b) a supraveghea; c) a observa ceva, a remarca; d) a înțelege, a se lămuri. (popular) A-și lua seama = a se răzgândi.

2. (În locuțiune și expresie; exprimă ideea de folos, interes, grijă) Pe seama (cuiva) = a) în folosul sau în interesul (cuiva); b) în sarcina (cuiva), asupra (cuiva). A lăsa pe (sau în) seama cuiva sau a da pe (sau în) seamă (sau în seama cuiva) = a da (sau a lăsa) în paza, în grija, în posesia cuiva. A lua seama (de cineva) = a se ocupa, a se îngriji (de cineva). A ține seama (sau, rar, seamă) de cineva (sau de ceva) = a lua în considerație, a avea în vedere pe cineva (sau ceva).

3. Însemnătate, importanță; vază, faimă.
       • locuțiune adjectiv De seamă = important, însemnat; cu trecere.

4. Fel, gen; soi.
       • Expresia: De-o seamă (cu cineva) sau de seama cuiva = la fel cu cineva, în aceeași situație, categorie socială cu cineva; de aceeași vârstă cu cineva.

5. Rost, rânduială.
       • Expresia: A ști seama (la ceva) = a avea experiența unui lucru, a ști cum să procedeze. A-i face (cuiva) seama = a omorî, a ucide (pe cineva). A-și face (singur) seama (sau, rar, seamă) = a se sinucide.

6. Socoteală, calcul; contabilitate
       • Expresia: A ști seama = a cunoaște situația unui lucru.

7. Număr, cantitate (nehotărâtă); câțiva. O seamă de învățați.
       • locuțiune adjectiv și adverb Fără număr și fără seamă = (care este) în număr mare; mult. Peste seamă = peste măsură, exagerat.
♦ (În legătură cu noțiuni temporale) Interval, perioadă (nehotărâtă). Așa trăia de o seamă de verb reflexiv:eme.

– Din limba maghiară szám.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)



SEAMĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SEAMĂ:
SEÁMĂ forme

I.

1) Fapt divers; chestiune. * Dare de seama raport de activitate.

2) Mod de desfășurare a unei acțiuni; rânduială.
       • A ști seamaa la ceva a cunoaște rostul unui lucru; a ști meșteșugul.

3) Cantitate nedeterminată. O seama de cuvinte.
       • Peste seama peste măsură. Fără număr și fără seama în număr extrem de mare; foarte mult. De la o seama de verb reflexiv:eme de la un timp încoace.

II. (în îmbinări stabile)

1) (exprimă o observație sau o constatare): De bună seama fără doar și poate; desigur. Mai cu seama în special; îndeosebi. A-și da seamaa a) a se dumiri într-o chestiune; b) a fi conștient de ceva. A-și lua de seama a se răzgândi. A lua seamaa a) a observa; a remarca; b) a fi atent; c) a supraveghea.

2) (exprimă ideea de atenție sau de grijă): A băga de seama a) a fi foarte atent; a fi precaut; b) a observa. Băgare de seama atenție. A lua (sau a băga) în seama (pe cineva) a da (a acorda) atenție (cuiva). A ține seamaa (de cineva sau de ceva) a lua în considerație; a avea în vedere. A lăsa pe (sau în) seamaa cuiva a lăsa pe cineva sau ceva în grija sau supravegherea cuiva. A lua seama (de cineva sau de ceva) a) a supraveghea (pe cineva sau ceva); b) a avea grijă (de cineva sau ceva). A lua (pe cineva) pe seamaa sa a ocroti (pe cineva); a lua (pe cineva) pe răspunderea sa. Pe seamaa cuiva a) asupra cuiva; b) pe contul cuiva.

3) (exprimă ideea de însemnătate, importanță, valoare): De seama însemnat; valoros; important. De-o seama cu cineva (sau de seamaa cuiva) a) de aceeași vârstă cu cineva; b) în aceeași situație cu cineva; la fel cu cineva.

4) (exprimă ideea de moarte): A-i face cuiva seamaa a ucide pe cineva. /<ung. szám

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

seamă
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru seamă:
seámă (-sémi), substantiv feminin –

1. Cantitate, număr.

– O seamă, cîțiva.

– Fără seamă, fără număr.

2. contabilitate

– A băga de seamă, a ține cont, a observa.

– De bună seamă, în mod sigur.

– Mai cu seamă, mai ales. –

3. Ordin, regulă, linie. –

4. Pază, vigilență, grijă. –

5. Importanță, categorie, rang. –

6. Etate, leat. în limba maghiara szám (Lambrior 375; Cihac, II, 525; Hasdeu, Col. lui Traian, 1883, 22-30; Gáldi, Dict., 960.

– derivat semui (variantă asemui, sămui), verb (a compara, a confrunta; a confunda); sămădău, substantiv masculin (Transilvania, casier, contabil), din în limba maghiara számodó (Candrea); sămădas, substantiv neutru (Transilvania, socoteală), din în limba maghiara számadás (Gáldi, Dict., 157); sămădușag, substantiv neutru (Transilvania, contabilitate), din în limba maghiara számadóság; sămălui (variantă (a)semălui), verb (Transilvania, a face socoteli, a calcula; Transilvania, a compara, a confunda, a-și găsi asemănarea), din în limba maghiara szálmoni; sămăluitor, adjectiv (socotitor); sameș, substantiv masculin (învechit, intendent, strîngător de biruri); sămeșie (variantă sămișie), substantiv feminin (administrație); sămeșoaie, substantiv feminin (nevastă de intendent); însemui verb (a însemna), probabil prin confuzia dintre semui și însemna.
Forme diferite ale cuvantului seama: -sémi

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

seamă
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru seamă:
seamă (samă) forme

1. socoteală: a da (ținea) seamă, pe seama mea; a da seamă, a preda; a lua pe seamă, a garanta; a ști seama, a se pricepe la ceva; a-și face seama, a se sinucide (literar a-și face socotelile);

2. od. plural Moldova conturi: sămile Vistieriei;

3. număr: o seamă de oameni;

4. specie, fel: ce seamă de om? toți suntem de o seamă;

5. figurat atențiune, considerațiune, reflexiune; a lua (băga) de seamă, a observa cu atențiune; a-și lua seama, a se răsgândi; a lua (băga) în seamă, a observa de aproape, a nu scăpa din vedere, a stima;

6. în locuțiuni adverbiale: de bună seamă, negreșit; fără seamă, excesiv; mai cu seamă, în special. [Ung. SZÁM, număr, socoteală, sumă: vorba și-a lărgit românește foarte mult sfera-i primitivă].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SEAMĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SEAMĂ:
SEAMĂ s.

1. număr, serie, sumă. (A ridicat o seama de probleme.)

2. grămadă, mulțime. (Și-a rezolvat o seama de probleme.)

3. rost, socoteală, (regional) ogod. (Nu mai știa seama averii lui.)

4. socoteală. (Vei da seama de cele făcute.)

5. cont, socoteală, (figurat) spate, spinare. (Cîte nu i se puneau în seama!)

6. grijă, pază, (figurat) mînă. (I l-a dat în seama.)

7. egal, pereche, potrivă, seamăn. (Nu are seama în lume.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

seamă
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru seamă:
seamă substantiv verbal APRECIERE. ATENȚIE. AVANTAJ. BENEFICIU. BIR. CALCUL. CATEGORIE. CINSTE. CINSTIRE. CÎȘTIG. CONDIȚIE. CONSIDERAȚIE. DARE. EPOCĂ. FEL. FOLOS. GEN. IMPOZIT. INTERVAL. ONOARE. PERIOADĂ. PREȚUIRE. PROFIT. RANG. RĂGAZ. RĂSTIMP. RESPECT. RÎNDUIALĂ. ROST. SOCOTEALĂ. SOI. SPAȚIU. SPECIE. SPEȚĂ. STARE. STIMĂ. SUMĂ. TEAPĂ. TIMP. TIP. TREAPTĂ. TRECERE. VAZĂ. VÎRSTĂ. verb reflexiv:EME.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

SEAMĂ
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SEAMĂ:
SEÁMĂ s.

1. număr, serie, sumă. (A ridicat o seama de probleme.)

2. vezi mulțime.

3. rost, socoteală, (regional) ogod. (Nu mai știa seama averii lui.)

4. vezi socoteală.

5. cont, socoteală, (figurat) spate, spinare. (Câte nu i se puneau în seama!)

6. vezi grijă.

7. vezi seamăn.

Definiție sursă: Dicționar de sinonime

seamă
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru seamă:
seámă (în expresie) substantiv feminin
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

seamă
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru seamă:
seámă vezi samă.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

seamă
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru seamă:
seámă substantiv feminin
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'SEAMA'
SEABORGIUSEACA 1.SeachilsealbăSEÁMĂSEÁMĂNseámăn/sémenSeamenseámnic

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL seamă
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului seamă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
* Dare de seamă raport de activitate.
       • A ști seamăa la ceva a cunoaște rostul unui lucru; a ști meșteșugul.
O seamă de cuvinte.
       • Peste seamă peste măsură.
Fără număr și fără seamă în număr extrem de mare; foarte mult.
De la o seamă de verb reflexiv:eme de la un timp încoace.
în îmbinări stabile 1 exprimă o observație sau o constatare: De bună seamă fără doar și poate; desigur.
Mai cu seamă în special; îndeosebi.
A-și da seamăa a a se dumiri într-o chestiune; b a fi conștient de ceva.
A-și lua de seamă a se răzgândi.
A lua seamăa a a observa; a remarca; b a fi atent; c a supraveghea.
2 exprimă ideea de atenție sau de grijă: A băga de seamă a a fi foarte atent; a fi precaut; b a observa.
Băgare de seamă atenție.
A lua sau a băga în seamă pe cineva a da a acorda atenție cuiva.
A ține seamăa de cineva sau de ceva a lua în considerație; a avea în vedere.
A lăsa pe sau în seamăa cuiva a lăsa pe cineva sau ceva în grija sau supravegherea cuiva.
A lua seamă de cineva sau de ceva a a supraveghea pe cineva sau ceva; b a avea grijă de cineva sau ceva.
A lua pe cineva pe seamăa sa a ocroti pe cineva; a lua pe cineva pe răspunderea sa.
Pe seamăa cuiva a asupra cuiva; b pe contul cuiva.
3 exprimă ideea de însemnătate, importanță, valoare: De seamă însemnat; valoros; important.
De-o seamă cu cineva sau de seamăa cuiva a de aceeași vârstă cu cineva; b în aceeași situație cu cineva; la fel cu cineva.
4 exprimă ideea de moarte: A-i face cuiva seamăa a ucide pe cineva.
A ridicat o seamă de probleme.
Și-a rezolvat o seamă de probleme.
Nu mai știa seamă averii lui.
Vei da seamă de cele făcute.
Cîte nu i se puneau în seamă! 6.
I l-a dat în seamă.
Nu are seamă în lume.
A ridicat o seamă de probleme.
Nu mai știa seamă averii lui.
Câte nu i se puneau în seamă! 6.



GRAMATICA cuvântului seamă?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului seamă.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul seamă poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul seamă sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
VEZI PLURALUL pentru seamă la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE seamă?
Vezi cuvântul seamă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul seamă?
[ sea-mă ]
Se pare că cuvântul seamă are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL seamă
Inţelegi mai uşor cuvântul seamă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
În locuțiuni și expresii; exprimă ideea de calcul mintal, judecată, constatare, observație De bună seamă = desigur, fără îndoială, fără doar și poate
Mai cu seamă = mai ales, îndeosebi, în special
A-și da seama = a se lămuri, a pricepe, a se dumeri, vezi da3 I 16
A lua seama sau, mai rar, seamă = a a se gîndi, a reflecta adînc, a chibzui, a fi atent la ceva
A-și lua seama sau de seamă = a se râzgîndi
A ști seama = a cunoaște situația unui lucru sub raport numeric, statistic; a ști rostul
În locuțiuni și expresii; exprimă ideea de folos, interes, grijă, sarcină Pe seama cuiva = a în folosul sau în interesul cuiva, pentru cineva
Pe seamă = în proprietate sau în folosință personală; propriu
A lăsa pe sau în seama cuiva sau a da pe sau în seamă sau în seama cuiva = a da sau a lăsa în grija, în paza, în posesia cuiva, vezi lăsa 4
A lua pe cineva pe seamă = a lua pe cineva în grija și pe răspunderea sa; a apăra, a ocroti pe cineva
A lua seama de cineva = a se ocupa, a se îngriji, a avea grijă de cineva
A ține seama sau, mai rar, seamă de cineva sau de ceva = a lua în considerație, a avea în vedere
locuțiune adjectiv De seamă = important, însemnat; cu trecere
De-o seamă cu cineva sau de seama cuiva = la fel cu cineva, în aceeași situație, stare, categorie socială cu cineva, de aceeași vîrstă cu cineva
A ști seama la ceva = a cunoaște rîndul sau rostul unui lucru, al unei îndeletniciri; a avea experiența unui lucru
A ști de seama cuiva = a avea știri despre cineva; a avea cunoștință de soarta cuiva
A-i face cuiva seama = a omorî, a ucide pe cineva
A-și face singur seama sau, mai rar, seamă = a se sinucide
locuțiune adjectiv și adverb Fără număr și fără seamă = în număr mare; mulțime, puzderie
Peste seamă = peste măsură, foarte
În expresie, exprimă ideea de calcul mintal, constatare, observație De bună seamă = desigur, fără îndoială
Mai cu seamă = mai ales, îndeosebi
A-și da seama = a se lămuri, a pricepe
A lua seama sau seamă = a a se gândi, a reflecta adânc; b a supraveghea; c a observa ceva, a remarca; d a înțelege, a se lămuri
A-și lua seama sau de seamă = a se răzgândi
A ști seama = a cunoaște situația unui lucru
A face seama = a face socoteala, a număra
În expresie, exprimă ideea de folos, interes, grijă Pe seama cuiva = a în folosul sau în interesul cuiva; b în sarcina cuiva, asupra cuiva
Pe seamă = în proprietate sau în folosință personală
A lăsa pe sau în seama cuiva sau a da pe sau în seamă sau în seama cuiva = a da sau a lăsa în paza, în grija, în posesia cuiva
A lua pe cineva pe seamă = a lua pe cineva în grija și pe răspunderea sa
A lua seama de cineva = a se ocupa, a se îngriji de cineva
A ține seama sau, rar, seamă de cineva sau de ceva = a lua în considerație, a avea în vedere
locuțiune adjectiv De seamă = important; cu trecere
De-o seamă cu cineva sau de seama cuiva = la fel cu cineva, în aceeași situație, stare, categorie socială cu cineva, de aceeași vârstă cu cineva
A ști seama la ceva = a avea experiența unui lucru
A ști de seama cuiva = a avea știri despre cineva; a avea cunoștință de soarta cuiva
A-i face cuiva seama = a omorî, a ucide pe cineva
A-și face singur seama sau, rar, seamă = a se sinucide
locuțiune adjectiv și adverb Fără număr și fără seamă = în număr mare; mult
Peste seamă = peste măsură
În locuțiune și expresie; exprimă ideea de calcul mintal, o judecată, o constatare, o observație De bună seamă = desigur, fără îndoială
Mai cu seamă = mai ales, îndeosebi
A-și da seama = a constata, a se lămuri, a pricepe
A lua seama sau seamă = a a se gândi, a reflecta adânc, a fi atent; b a supraveghea; c a observa ceva, a remarca; d a înțelege, a se lămuri
Popular A-și lua seama = a se răzgândi
În locuțiune și expresie; exprimă ideea de folos, interes, grijă Pe seama cuiva = a în folosul sau în interesul cuiva; b în sarcina cuiva, asupra cuiva
A lăsa pe sau în seama cuiva sau a da pe sau în seamă sau în seama cuiva = a da sau a lăsa în paza, în grija, în posesia cuiva
A lua seama de cineva = a se ocupa, a se îngriji de cineva
A ține seama sau, rar, seamă de cineva sau de ceva = a lua în considerație, a avea în vedere pe cineva sau ceva
locuțiune adjectiv De seamă = important, însemnat; cu trecere
De-o seamă cu cineva sau de seama cuiva = la fel cu cineva, în aceeași situație, categorie socială cu cineva; de aceeași vârstă cu cineva
A ști seama la ceva = a avea experiența unui lucru, a ști cum să procedeze
A-i face cuiva seama = a omorî, a ucide pe cineva
A-și face singur seama sau, rar, seamă = a se sinucide
Socoteală, calcul; contabilitate A ști seama = a cunoaște situația unui lucru
locuțiune adjectiv și adverb Fără număr și fără seamă = care este în număr mare; mult
Peste seamă = peste măsură, exagerat
În locuțiune și expresie; exprimă ideea de calcul mintal, o judecată, o constatare, o observație De bună seamă = desigur, fără îndoială
Mai cu seamă = mai ales, îndeosebi
A-și da seama = a constata, a se lămuri, a pricepe
A lua seama sau seamă = a a se gândi, a reflecta adânc, a fi atent; b a supraveghea; c a observa ceva, a remarca; d a înțelege, a se lămuri
Popular A-și lua seama = a se răzgândi
În locuțiune și expresie; exprimă ideea de folos, interes, grijă Pe seama cuiva = a în folosul sau în interesul cuiva; b în sarcina cuiva, asupra cuiva
A lăsa pe sau în seama cuiva sau a da pe sau în seamă sau în seama cuiva = a da sau a lăsa în paza, în grija, în posesia cuiva
A lua seama de cineva = a se ocupa, a se îngriji de cineva
A ține seama sau, rar, seamă de cineva sau de ceva = a lua în considerație, a avea în vedere pe cineva sau ceva
locuțiune adjectiv De seamă = important, însemnat; cu trecere
De-o seamă cu cineva sau de seama cuiva = la fel cu cineva, în aceeași situație, categorie socială cu cineva; de aceeași vârstă cu cineva
A ști seama la ceva = a avea experiența unui lucru, a ști cum să procedeze
A-i face cuiva seama = a omorî, a ucide pe cineva
A-și face singur seama sau, rar, seamă = a se sinucide
Socoteală, calcul; contabilitate A ști seama = a cunoaște situația unui lucru
locuțiune adjectiv și adverb Fără număr și fără seamă = care este în număr mare; mult
Peste seamă = peste măsură, exagerat



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL seamă

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Partea leului?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
radiotelegrafie
proprietar al unui loc situat pe malul unui râu
partea cea mai mare dintr-un bun, dintr-un câștig realizat în comun, pe care și-o rezervă cineva pentru sine
propoziție subordonată care arată că, deși există o piedică, acțiunea din propoziția regentă se realizează sau se poate realiza
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app