eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție trebuitor


PROPOZIȚIISINONIMEANTONIME GRAMATICĂSILABE
Trebuitor [ tre-bu-i-tor ]
VEZI SINONIME PENTRU trebuitor PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului trebuitor în mai multe dicționare

Definițiile pentru trebuitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TREBUITÓR:
TREBUITÓR, -OÁRE, trebuitori, -oare, adjectiv (Astăzi rar) Necesar, folositor, util; trebuincios. Ieși ca să fie martur celui de afară și să dea hangiului lămuririle trebuitoare. SADOVEANU, Z. C. 196. Simțimîntele și faptele altruiste sînt trebuitoare pentru păstrarea neamului omenesc. GHEREA, ST. Hristos II 61. Te voi cruța, căci îmi ești trebuitor. NEGRUZZI, S. I 141.
Forme diferite ale cuvantului trebuitor: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

TREBUITOR
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TREBUITOR:
TREBUITOR adjectiv cerut, cuvenit, necesar, trebuincios, (popular) cuviincios, (învechit) recerut. (A făcut toate lucrurile trebuitor pentru...)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

TREBUITÓR
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TREBUITÓR:
TREBUITÓR, -OÁRE, trebuitori, -oare, adjectiv (Rar) Trebuincios. [ pronunție: -bu-i-]

– Trebui + sufix -tor.
Forme diferite ale cuvantului trebuitor: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

TREBUITÓR
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TREBUITÓR:
TREBUITÓR, -OÁRE, trebuitori, -oare, adjectiv (Rar) Trebuincios. [ pronunție: -bu-i-]

– Trebui + sufix -tor.
Forme diferite ale cuvantului trebuitor: -oÁre

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

trebuitor
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru trebuitor:
trebuitór (rar) (-bu-i-) adjectiv masculin, plural trebuitóri; forme singular și plural trebuitoáre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

TREBUITÓR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TREBUITÓR:
TREBUITÓR trebuitoroáre (trebuitoróri, trebuitoroáre) rar vezi TREBUINCIOS. /a trebui + sufix trebuitortor
Forme diferite ale cuvantului trebuitor: oáre

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

trebuitor
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru trebuitor:
trebuitór adjectiv masculin, plural trebuitóri; forme singular și plural trebuitoáre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

trebuitor
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru trebuitor:
trebuitor adjectiv verbal FOLOSITOR. NECESAR. TREBUINCIOS. UTIL.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

TREBUITÓR
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru TREBUITÓR:
TREBUITÓR adjectiv verbal trebuincios.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

Trebuitor
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Trebuitor:
Trebuitor ≠ netribuitor
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'TREBUITOR'
TREBUÍTRÉBUIETREBUINCIÓSTREBUÍNȚĂTREBUITÓRTREBUNÁLTREBUNÁRTREBUȘOÁRĂTRECĂTOÁRE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Trebuitor
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului trebuitor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
A făcut toate lucrurile trebuitor pentru.
TREBUITÓR trebuitoroáre trebuitoróri, trebuitoroáre rar vezi TREBUINCIOS.
/a trebui + sufix trebuitortor.

GRAMATICA cuvântului Trebuitor?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului trebuitor.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Trebuitor poate fi: adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul Trebuitor sa indeplinească rolul de: adjectiv masculin,

CUM DESPART ÎN SILABE trebuitor?
Vezi cuvântul trebuitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul trebuitor?
[ tre-bu-i-tor ]
Se pare că cuvântul trebuitor are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Trebuitor

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Pâlnia telefonului?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
îndată, imediat
festiv, sărbătoresc, strălucitor
receptor telefonic
după condiția socială a cuiva
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app