eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție mare


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIMEANTONIME DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Mare [ ma-re ]
VEZI SINONIME PENTRU mare PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului mare în mai multe dicționare

Definițiile pentru mare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
MARE
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MARE:
MÁRE1, mari, adjectiv

1. (Indicînd dimensiunea; în opoziție cu mic) Care depășește dimensiunile obișnuite, care întrece măsura mijlocie. Ca un glas domol de clopot Sună codrii mari de brad. COȘBUC, P. I 48. Ghemele tari și mari ca bostanii. RETEGANUL, P. I 57. Literă mare = literă folosită în mod obișnuit ca inițială a substantivelor proprii și a cuvintelor cu care începe o frază. Degetul cel mare = degetul cei mai gros, format numai din două falange (și care, la mînă, se poate opune celorlalte degete). Cuprinzîndu-și tîmplele între degetul cel mare și arătător, se gîndea la ceva. GALAN, B. I 54.
       • Expresia: A face (sau a deschide) ochii mari (cît cepele) = a privi cu uimire, cu curiozitate. [Evantia] deschise ochii mari cătînd în jurul ei cu spaimă. BART, E. 205. Cît toate zilele de mare vezi zi. A lăsa (pe cineva) mare și devreme = a lăsa pe cineva dezamăgit, cu buzele umflate. Pupăza... își ia apoi drumul în zbor spre Humulești și mă lasă mare și devreme cu lacrimile pe obraz, uitîndu-mă după dînsa. CREANGĂ, 57. A fi (sau a umbla) cu capul mare = a fi încrezut, a-și da aere.
       • (Adverbial; în legătură cu «a măcina», «a pisa») Sarea era tot atît de vînătă ca zahărul, pisată mare. C. PETRESCU, Î. II 166.
♦ (Despre suprafețe) întins, vast, larg. O țară așa de mare și bogată. CREANGĂ, P. 184. Apa... în mari cercuri se-nvîrti. ALECSANDRI, P. I

13.
       • figurat Umbra morții se întinde tot mai mare și mai mare. EMINESCU, O. I 148.
       • Expresia: În mare = a) după un plan vast, în proporții vaste. Începu să facă, în tovărășie, negoț în mare și cu străinătatea. CAMIL PETRESCU, O. II 65; b) în linii generale, în rezumat, în linii mari vezi linie.
♦ (În opoziție cu jos, scund) Înalt. Un deal mare ne desparte. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 253.
♦ (În opoziție cu scurt) Lung. Pată cu cosița mare. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 209.
♦ Încăpător, cuprinzător, spațios, voluminos. Au împlut un sac mare, mare. SBIERA, P. 184. Trec furnici ducînd în gură de făină marii saci Ca să coacă pentru nuntă și plăcinte și colaci. EMINESCU, O. I 87.
       • Casa cea mare = camera cea mai frumoasă dintr-o casă țărănească, destinată oaspeților.
♦ (Despre cursuri de apă; în opoziție cu îngust, mic) Lat, adînc. Era o apă mare, ca Dunărea, ori poate și mai mare. RETEGANUL, P. II 11.

2. (Indicînd cantitatea, numărul sau intensitatea; în opoziție cu puțin, mic, redus) Mult, îmbelșugat, bogat, abundent, în cantitate însemnată; numeros. Lisa își săpase albie prăpăstioasă, iar la viituri mari, puhoiul rupea și surpa ogoarele din coasta satului. SADOVEANU, M. C,

5. O ceată mai mare de fete Au prins pe flăcăi, mai puțini. COȘBUC, P. 11 47. Se va supune cum i se va făgădui mai mare simbrie. NEGRUZZI, S. I 138.
       • Expresia: (Despre ape curgătoare) A veni mare = a crește, a se umfla. Apa venise mare. În munte se topeau încă nămeții. C. PETRESCU, Î. II 174. Prahova, din cauza ploilor la munte, venise mare. BOLINTINEANU, O. 427.
♦ (Despre surse de lumină și căldură care pot fi reglate) Puternic, intens. Fă lampa mai mare!

3. (Despre diviziuni de timp; în opoziție cu scurt) De lungă durată, lung. Făcu noaptea aceasta să fie de trei ori mai mare. ISPIRESCU, U. 16. Cît era ziulica și noaptea de mare, ședeau singuri-singurei. CREANGĂ, P. 73. Că ziua cîtu-i de mare Nime gînd ca mine n-are. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 82.

4. (Purtînd accentul în frază, adesea precedînd substantivul) în grad înalt, intens, adînc, profund, tare. Avusese mare iubire pentru el. SADOVEANU, M. C.

7. Marea înzestrare auditivă a lui Caragiale a fost una din rădăcinile artei lui. VIANU, S. 114. Mă, dă drept să-ți spun că mare nătărău mai ești! CREANGĂ, O. A. 150.
       • Mare viteză vezi viteză.
       • locuțiune adjectiv De-a mai mare dragul vezi drag.
       • Expresia: (A-i fi cuiva) mai mare dragul (sau mila, rușinea, necazul etc.) = (a-i fi cuiva) foarte drag, foarte bine, foarte plăcut (milă, rușine, necaz etc.). Și-n mijloc el, mai mare dragul. COȘBUC, P. I 241. Ți-i mai mare dragul să te duci la el. CREANGĂ, A. 19. Ziua-mare = moment al dimineții cînd soarele a răsărit de mult, cînd lumina începe să devină intensă. Cînd am deschis ochii, era ziua-mare. NEGRUZZI, S. I 60. Ziua în amiaza-mare vezi amiază. Îndata-mare vezi îndată.
♦ (Despre sunet, glas; în opoziție cu slab, stins) Tare, puternic, ridicaf. Se auzea un glas mare, mînios, la care răspundea vocea groasă a hangiului. SADOVEANU, O. VII 28. Și-n glas mare îți urăm.. Ani mulți. ALECSANDRI, P. II 110.
       • Expresia: A vorbi (sau a striga) în gura mare = a vorbi cu glasul ridicat, tare, strigînd. Striga în gura mare că crapă de foame. CREANGĂ, P. 241. A fi cu gura mare = a fi certăreț.
♦ (Despre fenomene atmosferice) Violent, năprasnic, aspru. Ger mare. ▭ Țipa șerpele în gura broaștei de secetă mare ce era pe acolo. CREANGĂ, P. 247. Vînt mare Se rădică. CONACHI, P. 265.
♦ (Adverbial, popular) Din cale-afară, peste măsură, tare. A să fie Mare mult omor! ALECSANDRI, P. I 54. Mare posomorîtu-i. id. T. 138.5. (Despre ființe; în opoziție cu tînăr) Adult, matur, major, vîrstnic; (la comparativ) mai în vîrstă, mai bătrîn. Tu să te supui mie, căci îți sînt frate mai mare. SADOVEANU, M. C. 17. Și-oi ajunge să-mi cresc copiii, să mi-i văd mari și voinici. MIRONESCU, S. A. 37. Aici nu sîntem la leș ca să mă iei în rîs. Acu-s mare!. ALECSANDRI, T. I 184.
       • Fată-mare vezi fată. Mamă-mare vezi mamă. Coană-mare vezi cucoană. Socru-mare vezi socru.
       • Tată-mare vezi tată.
       • Expresia: (Despre copii) A se face mare = a crește, a deveni adult, matur. Dragii mei copii, v-ați făcut mari. ISPIRESCU, E. 33.
       • (Substantivat) Ba mai bine îi dau eu una peste bot ca să nu se amestece în vorba ălor mari. SADOVEANU, M. C.

6.
       • (expresie) Cu mic cu mare vezi mic.

6. Vestit, renumit, ilustru. Viața marelui nostru poet Mihail Eminescu a fost nefericită și scurtă. SADOVEANU, E. 75.
       • (În componența unor nume proprii) Ștefan cel Mare. Alexandru cel Mare.

7. (În opoziție cu inferior, de jos, subaltern) Care ocupă un rang superior într-o ierarhie; puternic, sus-pus. Tot crai și tot crăiese mari. COȘBUC, P. I 57. Șădea într-o chiliuță din casele unui boier mare. EMINESCU, N. 57.
       • Expresia: Mare și tare = puternic, influent. Iară mare și tare-i în comună primarele. C. PETRESCU, Î. II

11. A se ține mare = a fi mîndru, fudul, semeț. A călca a maro vezi călca. La mai mare, urare făcută cuiva cu ocazia unei numiri sau avansări într-un post.
       • (Substantivat) împrejur cei mari ai țării și ai sfatului s-adună. EMINESCU, O. I 165. (expresie) Mai- marele = șeful, superiorul. A luat poziție de drepți dinaintea mai-marilor, așa cum se ia la armată. PASS, L. II 24. Mai-marii lui văzîndu-l că și-a făcut datoria de ostaș, l-au slobozit din oaste. CREANGĂ, P. 297.
       • (Precedînd denumirile de dregători din trecut, arată treapta cea mai înaltă a dregătoriilor respective) Mare ban, mare logofăt. ▭ Călărime, supt comanda marelui paharnic, BĂLCESCU, O. I

13.
♦ (Despre familie, nume, neam) Nobil, ales, făcînd parte din protipendadă. De se trag din neam mare, Asta e o-ntîmplare. ALEXANDRESCU, M. 321.

8. (În opoziție cu de rînd, obișnuit) Important, de seamă, hotărîtor. Lupta cea mare se va da odată. SAHIA, N. 40. Prînzul cel mare vezi prînz. Zi mare = zi de sărbătoare, zi importantă. Săptămîna mare = săptămîna care precedă imediat sărbătoarea paștilor la creștini. Strada mare = nume dat în orașele de provincie străzii principale. Vorbe mari = cuvinte umflate, vorbe fără miez, bombastice, promisiuni goale. Aceia care vorbe mari aruncă. EMINESCU, O. I 151.
       • Expresia: Cu mare ce vezi ce. Mare lucru vezi lucru (III 2).
♦ (Despre onoruri, glorie) Deosebit, ales, înalt. Fură bine dăruiți și trimiși înapoi cu mare cinste. BĂLCESCU, O. II 271.
♦ (Despre obiecte; în opoziție cu ieftin, neînsemnat) De preț, valoros, scump. Cu mari daruri l-au dăruit. CREANGĂ, P. 102.
♦ Uimitor, extraordinar. Harap-Alb vede altă drăcărie și mai mare. CREANGĂ, P. 241.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane


Ce inseamna expresia      Ce inseamna?

MARE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MARE:
MARE adjectiv

1. cuprinzător, întins, larg, vast, (învechit și regional) mereu, (învechit) desfătat. (O suprafață mare.)

2. amplu, întins, larg. (Știrea ocupa un spațiu mare în ziar.)

3. dezvoltat. (Fălci mare; nas mare.)

4. cuprinzător, încăpător, larg, spațios. (O cameră mare.)

5. cuprinzător, încăpător, voluminos. (Un recipient mare.)

6. gros. voluminos. (Un dosar, un tom mare.)

7. bombat, mășcat, plin, (regional) măzărat. (Un bob de grîu mare.)

8. înalt, lung. (Un om mare.)

9. lung. (Păr mare.)

10. adînc. (O apă mare.)

11. crescut, umflat. (Apele mare ale rîului.)

12. larg, latina (Pălărie cu boruri mare.)

13. bulbucat, căscat, holbat, mărit, umflat, zgîit, (rar) bălăbănos, (popular și fam.) belit, bleojdit, (popular) boboșat, bolboșat, boldit, (regional) măciuliat. (Cu ochii mare.)

14. numeros, (prin Bucovina) sabadaș. (O ceată mare.)

15. apreciabil, bun, considerabil, important, însemnat. (O cantitate mare.) 16. abundent, bogat, bun, îmbelșugat, îndestulat, mănos, (învechit și regional) belșugos, spornic, (învechit) sățios. (O recoltă mare.) 17. considerabil, ridicat, (învechit) simandicos, (figurat) respectabil. (O sumă mare.) 18. exagerat, excesiv, exorbitant, ridicat, scump, (livresc) inabordabil, (figurat) încărcat, piperat, sărat, umflat, usturător. (Prețuri mare.) 19. matur. (E de-acum om mare.) 20. aprig, intens, puternic, strașnic, tare, violent, zdravăn. (Un vînt mare.) 21. intens, puternic, strălucitor, tare, viu. (O lumină mare.) 22. aprig, înverșunat, violent, (figurat) aprins. (Ceartă mare.) 23. deosebit, important, însemnat, notabil, prețios, remarcabil, serios, substanțial, temeinic, valoros, (figurat) consistent. (A adus o mare contribuție la dezvoltarea...) 24. important, însemnat. (O zi mare din viața lui.) 25. deosebit. (I se face o mare cinste.) 26. apreciabil, categoric, considerabil, evident, important, însemnat, sensibil, simțitor, vădit. (O ameliorare mare a stării bolnavului; o diferență mare.) 27. celebru, faimos, ilustru, renumit, reputat, vestit, (învechit și popular) mărit, numit, (regional) revestit, (Transilvania) hireș, (învechit) norocit, (grecism învechit) perifan, (familial) arhicunoscut, (figurat) strălucit, (rar figurat) strălucitor. (Un mare savant.) 28. ales. aristocrat, aristocratic, bun, distins, ilustru, inalt, nobil, (învechit și popular) mărit, slăvit, (învechit) blagorod, blagorodnic, (grecism învechit) evghenicos, evghenis, (familial și peiorativ) simandicos. (Aparținea unei familii mare.) 29. (învechit) vel. (mare spătar.) 30. (învechit) velit. (Boier mare.) 31. adînc, intens, profund, puternic, viu. (O impresie, o emoție mare.) 32. acut, adînc, ascuțit, intens, pătrunzător, profund, puternic, violent, viu. (Simte o durere mare.) 33. bogat, întins, vast. (Are o experiență mare.) 34. bogat, fastuos, grandios, luxos, pompos, somptuos, splendid, strălucit, strălucitor, (livresc) magnific, (figurat) sclipitor. (Un alai mare; o nuntă mare.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

MARE
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru MARE:
MÁRE1, mari, adjectiv

1. Care depășește dimensiunile obișnuite.
       • Degetul (cel) mare = degetul cel mai gros care, la mână, se poate opune celorlalte degete.
       • Expresia: A face (sau a deschide) ochii mari (cât cepele) = a privi cu uimire, cu curiozitate. A lăsa (pe cineva) mare și devreme = a lăsa (pe cineva) dezamăgit.
       • (Adverbial) Făină măcinată mare.
♦ (Despre suprafețe) Întins, vast.
       • Expresia: În mare = după un plan vast; în linii generale.
♦ Înalt. Un deal mare ne desparte (JARNÍK-BÎRSEANU).
♦ Lung. Păr mare.
♦ Încăpător, spațios; voluminos. Au umplut un sac mare, mare (SBIERA).
♦ (În expresie) Casa (cea) mare = camera cea mai frumoasă a unei case țărănești, destinată oaspeților.
♦ Lat; adânc. Apă mare.

2. În cantitate însemnată, abundent, mult; numeros.
       • Expresia: (Despre ape curgătoare) A veni mare = a crește, a se umfla; a inunda.
♦ (Despre surse de lumină și căldură) Puternic, intens.

3. De lungă durată.

4. În grad înalt; intens, profund, tare. Avusese mare iubire pentru el (SADOVEANU).
       • Locuţiune adverbiala (regional) Cu mare ce = cu greu, anevoie.
       • Expresia: (A-i fi cuiva) mai mare mila (sau dragul, rușinea etc.) = (a-i fi cuiva) foarte milă (sau drag, rușine etc.). Ziua-mare = moment al dimineții când lumina devine intensă.
♦ (Despre sunet, voce) Puternic, ridicat.
       • Expresia: A vorbi (sau a striga) în gura mare = a vorbi cu glas tare, strigând. A fi cu gura mare = a fi certăreț, scandalagiu.
♦ (Despre fenomene atmosferice) Violent, năprasnic. Ger mare.
♦ (Adverbial, popular) Din cale-afară, peste măsură. A să fie Mare mult omor! (ALECSANDRI).
♦ Grav. Greșeală mare.

5. Adult, matur, vârstnic; (la comparativ) mai bătrân.
       • Expresia: (Despre copii) A se face mare = a crește, a deveni matur, adult.

6. Vestit, renumit, ilustru.

7. Care ocupă un rang superior, sus-pus.
       • Expresia: A se ține mare = a fi mândru, semeț. A trage a mare = a-și da ifose; a căuta să ajungă pe cei sus-puși. La mai mare, urare făcută cuiva cu ocazia unei numiri sau avansări într-un post. Mare și tare = influent, puternic.
       • (Substantivat) Mai-marele = căpetenie, șef.
♦ Mare ținută = îmbrăcăminte sau uniformă destinată pentru anumite solemnități.
♦ Superior în ceea ce privește calitățile morale.
       • Expresia: Mare la inimă (sau la suflet) = mărinimos, generos.

8. Important, de seamă; hotărâtor.
       • Zi mare = zi de sărbătoare, zi importantă. Strada mare = nume dat în unele orașe de provincie străzii principale. Vorbe mari = cuvinte bombastice; promisiuni goale.
♦ Deosebit, ales. Mare cinste.

– latina mas, maris.

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

MARE
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru MARE:
MÁRE1 marei adjectiv

1) Care are dimensiuni ce întrec pe cele obișnuite; de proporții considerabile. Râu mare. Sat mare.
       • Literă mare literă inițială a substantivelor proprii și a cuvintelor de la începutul unei propoziții. A face ochi marei a se mira; a privi uluit. În linii marei (sau în mare) în general. Degetul mare primul deget de la mână și de la picior. Casa (cea) mare odaie împodobită în care se primesc oaspeții.

2) Care întrece cantitatea obișnuită. Recoltă mare.

3) (despre intervale de timp) Care durează mult; îndelung. Nopți marei.
       • Ziua în amiaza mare în toiul zilei.

4) Care se manifestă cu intensitate. Temperatură mare. Furtună mare.

5) (despre sunete) Care se aude tare; puternic.
       • A vorbi (sau a striga) în gura mare a vorbi tare, cu glas ridicat.

6) (despre fenomene ale naturii, despre calamități) Care se produce pe neașteptate, cu repeziciune și violență. Vânt mare. Cutremur mare. Secetă mare.

7) (despre ființe) Care a ajuns la vârsta maturității. Băiat mare. Fată mare.
       • A se face mare a crește; a se dezvolta. Tată mare bunic. Mamă mare bunică. Socru (soacră) mare tata (mama) mirelui.

8) Care posedă calități excepționale și se bucură de o faimă deosebită; celebru. mare artist.

9) Care este de o importanță sau de o valoare deosebită. Zi mare. Faptă mare. 10) Care ocupă o treaptă mai înaltă într-o ierarhie; superior. Funcționar mare.
       • mare și tare care are putere și influență. A se ține mare a fi mândru. Mai mareele șeful; conducătorul. Să crești mare! urare cu care o persoană mai în vârstă mulțumește unui copil pentru un serviciu. Vorbe marei cuvinte pompoase; promisiuni deșarte. Lucru mare lucru important, valoros. mare lucru, mare socoteală lucru fără importanță, care nu merită atenție. Cu mare ce cu greu. Săptămâna mare săptămâna care precedă sărbătoarea Paștilor la creștini; Săptămâna Patimilor. /Probabil latina mas, maris
Forme diferite ale cuvantului mare: marei

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române



MARE
Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru MARE:
MARE adjectiv confundat în unele derivate > cu substantiv măr.

I.

1. Atributiv, în opoziție cu omonimul supranumit Mic: Mihăicel Mare și

– Mic țig. (AO XXII 144); Dinu Furtună Mare și Dinu forme Mic (Sc).

2. substantiv Mare, Ion (Cat gr I); Marele fam. (Dm);

– Alb munt. secolul XV;- T. (Ștef);

– Cristea (Sur XVIII).

3. Cel-Mare, Ștef., elev (Hris I 506); Mare, vezi, ard.

4. Marea b. (Dm);

– munt. (16 B

III.

5. Maru, dobr. (RI XI 205).

6. Marescu (L Pl 103); Mărăscul mold. (Sd XXI); Mărăști s.

7. Marra (sic) țig. (16 B II 16); Măra, D-tru răzeș (Sd VII 239); în genitiv: Voinea al Mărului 1637 (AO XVII 73).

8. + -an: Măran (Pre II).

9. + -ăiu: Mărăiu, Ion (RI XXIII 92).

10. +-aș: Măraș (Mar); -u, Șt., mold., 1664 (Sd VII 294). Este clar că numele din § § 7-10 se pot explica și din substantiv măr.

11. + -eci: Măreci, Pătrașco (17 A III 121).

12. + -eț: Mărețul, Ilie (Sd XV 310); -Stanciu (RI XII 110).

13. + -ilă: Mărilă Viciu 16).

14.
       • Marotă + -in: Marotin b. (16 B II 183) și substantiv, ca Dobrotin < Dobrotă.

15. + -uș: Marușu (Ard). 16. + -uf: Maruț/ă, C. (T-Jiu) și -a, Ilie (Î Div) sau < substantiv măr.

II. Cu sufix -eș, -i.

1. + -eș: Mareș fam.(Dm; Moț; Tec I);

– Aug. (Ocina);

– ard., 1534 (Paș);

– pren. (P2 fila 12; DZF 203);

– fam., frecv., actual.

2. + sufix -eni, -escu: Măreș/eni substantiv (Dm); -escu; cu as. progr.: Mărăș/escu, -ești s.; cu as. regr.: Mereșăscu, (Scan); Merișăscu (Hur 47).

3. + -oiu: Mărișoiu (Șoimari); Măreșoiu (Ocina).

4. Forma Mareș alternează cu Mariș, ca și cum s-ar produce prin sufix -iș: Mariș (Tec II; Ard II191; Mar; Moț; Met 114; 17 A II 239).

5. Derivate: Marișești (Dm; Ștef); Mărișescul (Tis 398); Mărișești substantiv (Isp II1); Mărișan (Moț).

Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc

MARE
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru MARE:
MÁRE2, mări, substantiv feminin Vastă întindere de apă stătătoare, sărată și amară, de obicei unită cu oceanul printr-o strîmtoare sau formînd partea oceanului de lîngă țărm; nume generic dat apelor sărate de pe suprafața pămîntului. Cînd chiuie o dată, se cutremură pămîntul, văile răsună, mările clocotesc și peștii din ele se sparie. CREANGĂ, P. 54. La picioare-ți cad și-ți caut în ochi negri-adînci ca marea, Și sărut a tale mine și-i întreb de poți ierta. EMINESCU, O. I 30. Marea limpede și albastră pare ca un smarald încadrat într-un inel de aur. ALECSANDRI, O. P. 312. Lup de mare vezi lup. Cal de mare vezi cal (3). Spumă de mare vezi spumă. Rău de mare vezi rău.
       • Expresia: Marea cu sarea = imposibilul. A făgădui marea cu sarea. ▭ Popa cerea însă marea cu sarea! SLAVICI, O. II 88. A cerca marea cu degetul = a face o încercare, chiar dacă șansele de reușită sînt foarte mici. Bine, bine! cercați voi marea cu degetul, dar ia! să vedem, cum i-ți da de fund? CREANGĂ, P. 260. (În legătură cu verbe de mișcare) Peste (nouă) mări și (nouă) țări = foarte departe, vezi nouă. Și merg ei și merg, cale lungă să le-ajungă, trecînd peste nouă mări, peste nouă țări și peste nouă ape mari. CREANGĂ, P. 207. A vîntura mări și țări = a cutreiera lumea largă, a hoinări.
       • figurat Întindere mare, suprafață întinsă, vastă; imensitate. La asfințit un soare roșu, încununat de nouri de jăratic, se cufunda în mările verzi ale codrilor. SADOVEANU, O. I 325. S-aprinde un joc de licăriri ciudate pe această mare întinsă de nisipuri arzătoare. BART, S. M. 22. Stele pluteau ca niște faruri pe nemăsurata și liniștita mare de întuneric. VLAHUȚĂ, O. A. 158.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

mare
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru mare:


1) máre forme, plural mărĭ (latina máre, italiana mare, limba franceza mer, pv. cat. spaniolă pg. mar). Ocean, imensă întindere de apă care acopere cea maĭ mare parte a globuluĭ pămîntesc: corabie de mare. Parte maĭ mică din această întindere: marea Neagră. Suprafața imensă, imensitate: o mare de nisip, de oamenĭ. Ĭarbă de mare. vezi ĭarbă. A cerca marea cu degetu, a te apuca cu forțe prea micĭ să facĭ un lucru prea mare. A promite marea și sarea, lucrurĭ imposibile, pe dracu și pe tată-su. Pe mare (Moldova nord pe marea), pe calea marină.

– Marea acopere aproape treĭ sferturĭ din suprafața globuluĭ terestru și ocupă mult maĭ mult loc în emisferu austral de cît în cel boreal. Adîncimea apelor măriĭ e variabilă, oscilînd în mediŭ între 3000 și 4500 de metri. Dar pin unele locurĭ există depresiunĭ chear pînă la 8613 metri (la Tuscarora) și 9400 (la insulele Tonga). Apa măriĭ, pe lîngă urmele multor minerale, conține în disoluțiune multă clorură de sodiŭ (sare), care se extrage din saline marine. Dintre mișcările obișnuite ale măriĭ, unele-s întîmplătoare (ca valurile, care ajung pînă la o înălțime de 18 metri, dar al căror efect nu se maĭ simte la 20 de metri supt suprafața apeĭ), altele-s regulare, ca fluxu, refluxu și curentele.

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

mare
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru mare:


2) máre adjectiv (vgerm. de sus orĭ gep. mâri, măreț, mare). Foarte întins în dimensiunĭ: om mare (maĭ des: om înalt, ĭar mare se zice maĭ des despre etate saŭ valoare); cal, casă, pădure, înălțime, adîncime mare. Înaintat în etate: copiĭ marĭ, frate maĭ mare, om mare. Intens, puternic: vînt, ploaĭe, curent mare. figurat Ilustru, distins, genial, generos: om mare (pin fapte orĭ suflet). Care e făcut orĭ zis de un om mare, care impune pin valoare: fapte, cuvinte marĭ. Titlu dat suveranilor, demnitarilor și altora: Ștefan cel Mare, mare logofăt, mare cruce. Fată mare, fecĭoară, virgină. Boĭer mare, boĭer însemnat. Mare și tare, omnipotent, care poate face ce verb reflexiv:ea. A te face mare, a crește mare, a înaonta în etate. A veni mare, a crește, a se umfla: rîu a venit mare. A te ținea mare, a face pe marele, a te arăta mîndru, a-țĭ da aere. Mare de anĭ, înaintat în etate. Mare cît toate zilele, cît ziŭa de mîne (familial), foarte mare. Mare (saŭ lung) cît o zi de post, lung și plicticos. S. m. plural Ceĭ marĭ,

1. ceĭ înaintațĭ în etate,

2. ceĭ puternicĭ, bogațĭ, influențĭ. adverb Fam. Mult, foarte: mare bun maĭ era! Cu mare ce, cu greŭ, cu mare greutate.

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

MARE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru MARE:
MÁRE2, mări, substantiv feminin Nume generic dat vastelor întinderi de apă stătătoare, adânci și sărate, de pe suprafața Pământului, care de obicei sunt unite cu oceanul printr-o strâmtoare; parte a oceanului de lângă țărm; prin extensie ocean.
       • Expresia: Marea cu sarea = mult, totul; imposibilul. A vântura mări și țări = a călători mult. A încerca marea cu degetul = a face o încercare, chiar dacă șansele de reușită sunt minime. Peste (nouă) mări și (nouă) țări = foarte departe.
♦ figurat Suprafață vastă; întindere mare; imensitate.
♦ figurat Mulțime (nesfârșită), cantitate foarte mare.

– latina mare, -is.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

MARE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru MARE:
MÁRE2, mări, substantiv feminin Nume generic dat vastelor întinderi de apă stătătoare, adânci și sărate, de pe suprafața Pământului, care de obicei sunt unite cu oceanul printr-o strâmtoare; parte a oceanului de lângă țărm; prin extensie ocean.
       • Expresia: Marea cu sarea = mult, totul; imposibilul. A vântura mări și țări = a călători mult. A încerca marea cu degetul = a face o încercare, chiar dacă șansele de reușită sunt minime. Peste (nouă) mări și (nouă) țări = foarte departe.
♦ figurat Suprafață vastă; întindere mare; imensitate.
♦ figurat Mulțime (nesfârșită), cantitate foarte mare.

– latina mare, -is.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

mare
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru mare:
mare a.

1. care trece peste măsura mijlocie: om mare, casă mare;

2. considerabil: avere mare, plăcere mare;

3. remarcabil: caracter mare, fapte mari; mare și tare, a tot puternic, foarte influent;

4. ilustru prin geniul sau eroismul său: marele Shakespeare, Ștefan cel Mare;

5. titlul unor demnitari: mare logofăt, mare cancelar. [latina MAS, MAREM, bărbat considerat ca de o mărime tipică]. ║ adverb

1. mândru: a se ținea măre;

2. Moldova foarte: mare cald e, mare bună o fost AL.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

mare
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru mare:
máre (mắri), substantiv feminin

– Întindere mare de apă sărată.

– Mr. amare, megl. mari, istr. mǫre. latina mare (Pușcariu 1026; Candrea-Dens., 1047; REW 5349), conform italiana mare, limba franceza mer, prov., cat., spaniolă, portugheză marină Pentru expresia a făgădui marea cu sarea, conform Pușcariu, Études linguistique roum., Cluj 1937 și, împotrivă Spitzer, BL, V, 190 și VI, 238.
Forme diferite ale cuvantului mare: mắri

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

MARE
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MARE:
MÁRE s.

1. (georgrafic) (învechit) genune, noian. (S-a scufundat în mare.)

2. (georgrafic) apă. (Până în Grecia a călătorit pe mare.)

3. (juridic) mare deschisă = mare liberă; mare internă vezi mare închisă; mare închisă = mare internă; mare liberă vezi mare deschisă.

4. (geologie) mare de pietre = câmp de pietre.

Definiție sursă: Dicționar de sinonime

mare
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru mare:
mare forme

1. întindere imensă de apă sărată ce acopere cea mai mare parte a suprafeței pământului;

2. porțiune din această massă de apă: Marea Neagră;

3. figurat cantitate întinsă pe o suprafață mare: mare de grâu, mare de sânge. [latina MARE].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

MARE
Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru MARE:
MARÉ, Rolf de (1888-1964), filantrop suedez. A creat compania Baletelor suedeze (1920). Împreună cu Pierre Tugal, a fondat Arhivele Internaționale ale Dansului (1931-1947), care au organizat primul concurs internațional al coregrafilor (1932).
Forme diferite ale cuvantului mare: rolf marede

Definiție sursă: Dicționar enciclopedic

mare
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru mare:
mare forme popular mulțime mare: a cârmuit atâta mare de ani ISP. de mari de veacuri se luptase OD.[Identic cu a mare; vezi amar]. ║ adverb cu mare greutate: cu mare ce hălăduesc de deschid ușa Hristos
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

MARE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru MARE:
MARE substantiv (georgrafic)

1. (învechit) genune, noian. (S-a scufundat în mare.)

2. apă. (Pînă în Grecia a călătorit pe mare.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

mare
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mare:
máre adjectiv masculin, articulat márele, plural mari, articulat márii; forme singular máre, genitiv dativ articulat márii, plural mari, articulat márile
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

măre!
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru măre!:
măre! (mări!) int. Moldova de chemare sau de provocare: măre, ia ascultă! [conform sinonimul albanez MORÈ].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

mare
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mare:
máre1 adjectiv masculin, articulat márele, plural mari, articulat márii; forme máre, genitiv dativ articulat márii, plural mari, articulat márile
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

MARE
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MARE:
MÁRE substantiv verbal apă, duium, grămadă, mulțime, ocean, potop, puhoi, puzderie, sumedenie.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

mare
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru mare:
mare substantiv verbal DUIUM. GRĂMADĂ. MULȚIME. OCEAN. POTOP. PUHOI. PUZDERIE. SUMEDENIE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

mare
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru mare:
máre substantiv feminin, genitiv dativ articulat mării; plural mări
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

mare
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru mare:
máre2 substantiv feminin, genitiv dativ articulat mắrii; plural mări
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

măre
Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua dă următoarea definitie pentru măre:
măré, (mări), interjecție

– vezi more.

Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, ediția a doua

MARE
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru MARE:
MÁRE adjectiv verbal friguros, geros, rece.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

mare
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru mare:
mare adjectiv verbal FRIGUROS. GEROS. RECE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

Mare
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Mare:
Mare ≠ mic, mărunt
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'MARE'
mardoiMARDONIOSmardostátMardukMÁREmare-crucemáre-logofătmáre-logofắtmáre-spătár

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Mare
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului mare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
O suprafață mare.
Știrea ocupa un spațiu mare în ziar.
Fălci mare; nas mare.
O cameră mare.
Un recipient mare.
Un dosar, un tom mare.
Un bob de grîu mare.
Un om mare.
Păr mare.
O apă mare.
Apele mare ale rîului.
Larg, latina Pălărie cu boruri mare.
Cu ochii mare.
O ceată mare.
O cantitate mare.
O recoltă mare.
O sumă mare.
Prețuri mare.
E de-acum om mare.
Un vînt mare.
O lumină mare.
Ceartă mare.
A adus o mare contribuție la dezvoltarea.
O zi mare din viața lui.
I se face o mare cinste.
O ameliorare mare a stării bolnavului; o diferență mare.
Un mare savant.
Aparținea unei familii mare.
Mare spătar.
Boier mare.
O impresie, o emoție mare.
Simte o durere mare.
Are o experiență mare.
Un alai mare; o nuntă mare.
MÁRE1 marei adjectiv 1 Care are dimensiuni ce întrec pe cele obișnuite; de proporții considerabile.
Râu mare.
Sat mare.
       • Literă mare literă inițială a substantivelor proprii și a cuvintelor de la începutul unei propoziții.
A face ochi marei a se mira; a privi uluit.
În linii marei sau în mare în general.
Degetul mare primul deget de la mână și de la picior.
Casa cea mare odaie împodobită în care se primesc oaspeții.
Recoltă mare.
Nopți marei.
       • Ziua în amiaza mare în toiul zilei.
Temperatură mare.
Furtună mare.
       • A vorbi sau a striga în gura mare a vorbi tare, cu glas ridicat.
Vânt mare.
Cutremur mare.
Secetă mare.
Băiat mare.
Fată mare.
       • A se face mare a crește; a se dezvolta.
Tată mare bunic.
Mamă mare bunică.
Socru soacră mare tata mama mirelui.
Mare artist.
Zi mare.
Faptă mare.
Funcționar mare.
       • mare și tare care are putere și influență.
A se ține mare a fi mândru.
Mai mareele șeful; conducătorul.
Să crești mare! urare cu care o persoană mai în vârstă mulțumește unui copil pentru un serviciu.
Vorbe marei cuvinte pompoase; promisiuni deșarte.
Lucru mare lucru important, valoros.
Mare lucru, mare socoteală lucru fără importanță, care nu merită atenție.
Cu mare ce cu greu.
Săptămâna mare săptămâna care precedă sărbătoarea Paștilor la creștini; Săptămâna Patimilor.
Știrea ocupa un spațiu mare în ziar.
O zi mare din viața lui.
Mare spătar.
Boier mare.
O impresie, o emoție mare.
Are o experiență mare.
S-a scufundat în mare.
Până în Grecia a călătorit pe mare.
S-a scufundat în mare.
Pînă în Grecia a călătorit pe mare.

GRAMATICA cuvântului Mare?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului mare.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Mare poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul Mare sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul mare are forma: mări
    VEZI PLURALUL pentru Mare la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE mare?
Vezi cuvântul mare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul mare?
[ ma-re ]
Se pare că cuvântul mare are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL Mare
Inţelegi mai uşor cuvântul mare dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Literă mare = literă folosită în mod obișnuit ca inițială a substantivelor proprii și a cuvintelor cu care începe o frază
Degetul cel mare = degetul cei mai gros, format numai din două falange și care, la mînă, se poate opune celorlalte degete
A face sau a deschide ochii mari cît cepele = a privi cu uimire, cu curiozitate
A lăsa pe cineva mare și devreme = a lăsa pe cineva dezamăgit, cu buzele umflate
A fi sau a umbla cu capul mare = a fi încrezut, a-și da aere
În mare = a după un plan vast, în proporții vaste
Casa cea mare = camera cea mai frumoasă dintr-o casă țărănească, destinată oaspeților
Despre ape curgătoare A veni mare = a crește, a se umfla
= a-i fi cuiva foarte drag, foarte bine, foarte plăcut milă, rușine, necaz etc
Ziua-mare = moment al dimineții cînd soarele a răsărit de mult, cînd lumina începe să devină intensă
A vorbi sau a striga în gura mare = a vorbi cu glasul ridicat, tare, strigînd
A fi cu gura mare = a fi certăreț
Despre copii A se face mare = a crește, a deveni adult, matur
Mare și tare = puternic, influent
A se ține mare = a fi mîndru, fudul, semeț
Expresie Mai- marele = șeful, superiorul
Zi mare = zi de sărbătoare, zi importantă
Săptămîna mare = săptămîna care precedă imediat sărbătoarea paștilor la creștini
Strada mare = nume dat în orașele de provincie străzii principale
Vorbe mari = cuvinte umflate, vorbe fără miez, bombastice, promisiuni goale
Degetul cel mare = degetul cel mai gros care, la mână, se poate opune celorlalte degete
A face sau a deschide ochii mari cât cepele = a privi cu uimire, cu curiozitate
A lăsa pe cineva mare și devreme = a lăsa pe cineva dezamăgit
În mare = după un plan vast; în linii generale
♦ În expresie Casa cea mare = camera cea mai frumoasă a unei case țărănești, destinată oaspeților
Despre ape curgătoare A veni mare = a crește, a se umfla; a inunda
Locuţiune adverbiala regional Cu mare ce = cu greu, anevoie
= a-i fi cuiva foarte milă sau drag, rușine etc
Ziua-mare = moment al dimineții când lumina devine intensă
A vorbi sau a striga în gura mare = a vorbi cu glas tare, strigând
A fi cu gura mare = a fi certăreț, scandalagiu
Despre copii A se face mare = a crește, a deveni matur, adult
A se ține mare = a fi mândru, semeț
A trage a mare = a-și da ifose; a căuta să ajungă pe cei sus-puși
Mare și tare = influent, puternic
Substantivat Mai-marele = căpetenie, șef
♦ Mare ținută = îmbrăcăminte sau uniformă destinată pentru anumite solemnități
Mare la inimă sau la suflet = mărinimos, generos
Zi mare = zi de sărbătoare, zi importantă
Strada mare = nume dat în unele orașe de provincie străzii principale
Vorbe mari = cuvinte bombastice; promisiuni goale
Marea cu sarea = imposibilul
A cerca marea cu degetul = a face o încercare, chiar dacă șansele de reușită sînt foarte mici
În legătură cu verbe de mișcare Peste nouă mări și nouă țări = foarte departe, vezi nouă
A vîntura mări și țări = a cutreiera lumea largă, a hoinări
Marea cu sarea = mult, totul; imposibilul
A vântura mări și țări = a călători mult
A încerca marea cu degetul = a face o încercare, chiar dacă șansele de reușită sunt minime
Peste nouă mări și nouă țări = foarte departe
Marea cu sarea = mult, totul; imposibilul
A vântura mări și țări = a călători mult
A încerca marea cu degetul = a face o încercare, chiar dacă șansele de reușită sunt minime
Peste nouă mări și nouă țări = foarte departe
Juridic mare deschisă = mare liberă; mare internă vezi mare închisă; mare închisă = mare internă; mare liberă vezi mare deschisă
Geologie mare de pietre = câmp de pietre



© 2023 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Mare

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: De la sau pe la, dintru ori întru început?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
grad didactic în învățământul superior științific și tehnic, intermediar între cel de asistent și cel de conferențiar; lector; persoană care are acest grad
veche limbă indo-europeană din india, în care este scrisă cea mai mare parte din literatura clasică indiană
în sau din momentul inițial; din capul locului, din prima clipă
formații temporare ale embrionului, la reptile, păsări și mamifere, având rol de protecție și de asigurare a nutriției, respirației și excreției
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?